Sinaxar 30 Septembrie 2014

In aceasta luna, in ziua a treizecea, pomenirea Sfantului

Sfintitului Mucenic Grigorie, Iluminatorul Armeniei celei mari.

Acest sfant s-a nascut catre anul 240, si era persan de neam, fiul lui Anac, rudenie lui Cusaro, imparatul Armeniei, fratele lui Artavan, imparatul persilor. Fiind prins ca crestin de domnitorul Tiridat, a fost supus la multe si neinchipuite chinuri, dar din toate a ramas viu cu ajutorul lui Dumnezeu. Dupa aceea, afland Tiridat ca sfantul este fiul lui Anac persanul care cu inselaciune omorase pe tatal sau, i-a legat mainile si picioarele sfantului si la cetatea Ararat l-a aruncat intr-o groapa adanca plina de fiare si de taratoare in care sfantul a trait 15 ani, fiind hranit in taina de o femeie vaduva. Iar imparatul Tiridat, iesindu-si din minte, isi musca din carnea trupului sau si pastea cu porcii prin munti. Atunci sora sa, Cusaroducta, a avut un vis si glas a auzit, ca de nu va iesi Grigorie din groapa, Tiridat nu se va face sanatos. Atunci a fost scos sfantul din groapa si iesind a botezat pe multi. Iar fiind facut episcop, a zidit multe biserici si a luat parte la sfantul si marele intai sinod ecumenic in 325, an in care s-a si mutat cu pace catre Domnul.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfintelor Mucenite Ripsimia, Gaiani si alte treizeci si doua cuvioase mucenite femei si fecioare.

Aceste doua sfinte femei erau de neam mare si au trait pe vremea imparatiei lui Diocletian, fiind fecioare prea incuviintate cu frumusetea si calugarite. Deci pentru ca n-a voit Ripsimia a se insoti cu imparatul, a fugit si s-a dus impreuna cu Gaiani in partile Armeniei. Si afland aceasta Tiridat, domnitorul laturilor acelora, a trimis si au adus-o si a silit-o la nelegiuita impreunare. Dar cu puterea lui Hristos nu a biruit-o pe ea, iar el nedobandindu-si dorinta, zacea ca un mort. Atunci ea a fugit, dar ostasii imparatului, gonind-o si prinzand-o, mai intai i-au rupt hainele, apoi legandu-i mainile la spate, i-au taiat limba, trupul i l-au ars si i-au scos ochii. Asa si-a dat fericitul sau suflet. Au fost ucisi inca impreuna cu ea 70 de barbati crestini si 32 de femei. Iar viteaza Gaiani a fost strapunsa prin gat si dupa aceea au suflat in ea ca intr-o basica, si fiind despuiata de pielea trupului pana la sani, a fost zdrobita cu pietre si i s-a taiat capul.

Tot in aceasta zi, pomenirea sfintilor celor saptezeci de mucenici, carora li s-au taiat capetele impreuna cu Sfanta Ripsimia.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfantului Mucenic Stratonic.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfantului Mucenic Mardonie care prin foc s-a savarsit.

Tot in aceasta zi, pomenirea cuvioaselor doua femei si a sfintilor o mie de mucenici, care prin sabie s-au savarsit.

Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.

LUNA OCTOMBRIE SINAXAR

1 Octombrie

In aceasta luna, in ziua intaia, praznuim pomenirea Acoperamantului Preasfintei noastre de Dumnezeu Nascatoare si pururea Fecioarei Maria.

Trebuie sa stim ca acest praznic a inceput a se praznui pentru o pricina ca aceasta: in zilele imparatului Leon cel intelept in Constantinopol, spre o duminica, facandu-se priveghere de toata noaptea in sfanta biserica Vlaherna a Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu, in intaia zi a lunii octombrie, si multimea poporului stand inainte, ca la patru ceasuri

de noapte fiind, Sfantul Andrei cel nebun pentru Hristos si-a ridicat ochii in sus impreuna cu ucenicul sau, Fericitul Epifanie, si au vazut pe Imparateasa cerului, pe ocrotitoarea a toata lumea, pe Preasfanta Fecioara Nascatoare de Dumnezeu, stand in vazduh si rugandu-se, stralucind cu lumina si acoperind pe popor cu cinstitul sau omofor, inconjurata de osti ceresti si de multime de sfinti, care

stateau in haine albe cu cucernicie imprejurul ei; din care doi erau mai alesi,

Sfantul Ioan inaintemergatorul si Evanghelistul Ioan. Iar cele cu umilinta graiuri ale rugaciunii ei catre iubitul sau fiu, si Dumnezeul nostru Iisus Hristos, acestea s-au auzit: "Imparate ceresc, primeste pe tot omul cel ce Te slaveste pe Tine, si cheama in tot locul preasfant numele Tau; si unde se face pomenirea numelui meu, acel loc il sfinteste, si preamareste pe cei ce Te preamaresc pe Tine, si pe

cei ce cu dragoste ma cinstesc pe mine Maica Ta. Primeste-le toate rugaciunile si fagaduintele si-i izbaveste din toate nevoile si rautatile". Stiind si noi pe solitoarea si acoperitoarea noastra, sa nazuim catre dansa cu umilinta strigand: "Acopera-ne pe noi cu acoperamantul tau, Preasfanta Fecioara, in ziua rautatilor noastre; acopera-ne in toate zilele noastre, iar mai ales in ziua cea rea cand sufletul de trup se va desparti, de fata sa ne stai intru ajutor, si sa ne acoperi pe noi de duhurile cele rele din vazduh, cele de sub cer, si in ziua infricosatoarei judecati, sa ne acoperi pe noi intru ascunsul Acoperamantului tau".

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfantului Apostol Anania.

Sfantul Apostol Anania a fost din cetatea Damasc, care a botezat si pe Pavel din descoperire dumnezeiasca, facandu-se episcop de catre apostoli in acea cetate. Deci facand multe vindecari in Damasc si in Elevteropole si convingand pe multi la credinta cea in Hristos, a fost batut cu vine de bou de catre guvernatorul Luchian, strujit la coaste si parjolit cu faclii; apoi fiind scos afara din cetate, a

fost ucis cu pietre, si asa plinindu-si mucenicia s-a petrecut catre cerestile locasuri.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Mihail din Manastirea Zovei si a celor cu dansul, 36 de sfinti monahi, care au marturisit in

Eparhia Sevastopolei.

Acesti sfinti au fost pe vremea imparatiei lui Constantin si a Irinei, sezand la o manastire ce se chema Zovi, langa Sevastopol. Deci

ostindu-se Alim Amira al agarenilor, asupra tarii aceleia a prins pe sfinti; iar cuviosii parintii aceia i-au stat impotriva, intariti fiind cu puterea lui Hristos, si stand la mijloc Mihail preacuviosul egumen si invatandu-i,

i-a povatuit pe toti spre moartea cea pentru Hristos; si intai ei plecara capetele spre taiere, apoi Cuviosul Mihail.

Tot in aceasta zi, Sfintii sase preacuviosi mucenici, care de sabie s-au savarsit.

Tot in aceasta zi, pomenirea Preacuviosului parintelui nostru

Roman Melodul, facatorul de condace.

Acest intre sfinti Parintele nostru Roman a fost din Siria, cetatea Emesinilor, diacon al sfintei Biserici celei de Berit. Deci mergand la Constantinopol, in zilele imparatului Anastasie, a ramas la biserica Preasfintei de Dumnezeu Nascatoare, cea din Chir, petrecand cu evlavie, si priveghind toata noaptea la slujba Vlahernelor. Si dupa savarsirea slujbei de acolo, iarasi se intoarse la Chir, unde si darul alcatuirii condacelor a luat, aratandu-se lui in vis Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, si dandu-i o bucata de hartie, ii porunci sa o manance; deci i se paru ca deschise gura, si inghiti hartia; si fiind praznicul nasterii lui Hristos, indata

cum se destepta, suindu-se in Amvon, a inceput a canta: "Fecioara astazi pe Cel

mai presus de fiinta naste...". Acesta a facut condacele si ale celorlalte praznice, inca si ale sfintilor celor mari; asa ca multimea condacelor facute de dansul este mai mult de o mie; apoi cu pace a adormit.

Tot in aceasta zi, Sfantul Mucenic Domnin.

Acesta a fost de la Tesalonic. Fiind Maximian acolo, cand isi facea curti imparatesti, l-a prins aflandu-l ca este crestin, si aducandu-l de fata la judecata lui i-a zis cu manie: "Pentru ce fiind eu in scaun aici in cetate, cutezi tu de marturisesti pe alt Dumnezeu? Ci de voiesti sa traiesti, jertfeste zeilor". Iar sfantul nevrand sa se induplece, imparatul a poruncit de i s-a strujit trupul. Maximian vazand ca se batjocorea de sfantul, a poruncit sa-l scoata afara din cetate, unde ii zdrobira fluierele si taindu-i picioarele, dupa sapte zile de chinuri, mucenicul multumind lui Dumnezeu si-a dat Lui fericitul sau suflet.

Tot in aceasta zi, Cuviosul Ioan cantaretul cel numit Cucuzel, care s-a nevoit in hotarele Lavrei celei mari din Atos, cu pace s-a savarsit.

Sfantul Ioan numit Cucuzel, de origine bulgar din Dirrachia (Bulgaria), a ramas orfan de mic. Inzestrat cu o voce frumoasa el a intrat la scoala de curte din Constantinopol, unde, fiind indragit de imparatul pe-atunci Ioan Comnenos

(1118-1143) a devenit cantaret principal. Insa luxul si stralucirea curtii imperiale

nu-l satisfaceau pe tanarul evlavios. Odata, intrebat fiind ce a mancat la cina, acesta a raspuns: "fasole si mazare" (adica koukouzelis). De atunci, aceea i-a ramas porecla.

Ioan cauta modalitati de a se desprinde de ispitele si viata de la curtea imperiala, precum si sa evite casatoria pregatita de imparat pentru el. Cu voia lui Dumnezeu, tanarul a intalnit un egumen din Muntele Athos, venit la Constantinopol cu treburi manastiresti. Dezvaluindu-i dorinta sa de a pleca de la curte, parintele i-a dat binecuvantare pentru Muntele Athos, unde a fost acceptat si tuns calugar.

Acolo a primit ca ascultare sa ingrijeasca de turma de capre a manastirii.

Mergind cu animalele la pascut in locuri mai retrase de pe munte, tanarul calugar se putea ruga, medita la Dumnezeu si canta imnuri de slava in voie. Vrajite de vocea angelica a pastorului, animalele se adunau pe langa el si-l ascultau cazute parca in transa.

Din modestie si smerenie, cantaretul n-a lasat sa se stie printre frati despre darul sau de a canta asa frumos, Insa, un locuitor al acelor pustietati l-a auzit intr-o zi si i-a spus egumenului despre cum canta Ioan. Atunci Ioan i-a dezvaluit acestuia ca a fost cantaret de curte si l-a implorat sa-l lase in continuare sa pastoreasca animalele.

Egumenului fiindu-i teama ca imparatul va afla ca favoritul cantaret al curtii e la Sf. Munte, i-a cerut sa se intoarca de unde a venit. Vrind sa-l impace pe imparat, egumenul a calatorit la Constantinopol ca sa-i explice acestuia ce s-a intamplat cu Ioan, implorindu-l sa nu-l abata pe tanar din calea mantuirii. De atunci, Ioan Cucuzel a cantat la catedrala in duminici si sarbatori. Odata, dupa ce a cantat un acatist in fata icoanei Maicii Domnului, calugarul s-a invrednicit de o mare minune. Maica Domnului i s-a infatisat si i-a spus cuvintele acestea: "Bucura-te, Ioane si nu te opri din cantat, iar pentru aceasta eu nu te voi uita", dupa care ii puse in mana o moneda de aur si disparu. Moneda a fost asezata langa icoana si multe minuni s-au intamplat datorita icoanei si monedei de aur.

Icoana a fost numita "Cucuzelisa" in memoria Sf. Ioan si a fost pusa in Lavra Sf. Atanasie. Ea este comemorata in ziua de 1 octombrie si in a zecea vineri de dupa Sf. Pasti.

Preasfanta Fecioara i se mai arata o data lui Ioan vindecindu-l de o boala a picioarelor, din cauza statului mult in picioare in biserica. Ioan si-a petrecut zilele ramase in mari nevointe ascetice, lucrind mult si la disciplina cantarilor bisericesti, primind titlul de maestru didact si regent.

El a lucrat la aranjamentul si compilarea mai multor stihuri, tropare si condace, editind textele imnurilor si scriindu-si propriile condace, care se pot gasi in unele din aceste manuscrise: "O carte scrisa cu voia lui Dumnezeu si cuprinzind tipicul slujbelor bisericesti", scrisa de maestrul didact Ioan Cucuzel," "Tipicul slujbelor" de maestrul didact Ioan Cucuzel, "De la Inceputul Vecerniei pana la sfarsitul Sfintei Liturghii" si "Stiinta cantarii si notele muzicale cu pozitia mainii si toate aranjamentele cantarii."

Vazind dinainte ceasul plecarii sale la vesnicie, Ioan si-a luat luat ramas bun de la frati si le-a lasat cu limba de moarte sa-l ingroape la Biserica Arhanghelului construita de el. Cantorii bisericilor il slavesc pe Sf. Ioan Cucuzel ca pe patronul lor spiritual.

Tot in aceasta zi, Cuviosul Grigorie Domesticul care in acea mare Lavra a Atonului (Muntele Athos) s-a nevoit si o moneda de aur de la Nascatoarea de Dumnezeu a primit, cu pace s-a savarsit.

Sf. Grigorie Domesticul a fost contemporan cu Ioan Cucuzel, traind la Marea Lavra din Muntele Athos in sfintenie si evlavie. Asemeni lui Ioan acesta canta in corul din dreapta al Marii Lavre si chiar era numit Grigorie Cucuzel in onoarea invatatorului sau. Sf. Grigorie se deosebea prin aptitidinile sale tehnice si dulceata vocii. El canta slujbele de priveghere cu multa evlavie si zdrobire de inima, fara sa se aseze vreodata in biserica.

Patriarhul Calist I (praznuit in 20 iunie) a introdus cantarea "Toata suflarea se bucura" la Liturghia Sf. Vasile cel Mare in locul "Cuvine-se cu adevarat.." , dar Patriarhul Filotei (praznuit in 8 octombrie), care l-a succedat, a reintrodus in Sf. Liturghie a Sf. Vasile "Cuvine-se cu adevarat..". Curind dupa acestea, Sf. Grigorie a cantat "Toata suflarea se bucura" la Sf. Liturghie in ajunul Botezului Domnului nostru Iisus Hristos, in prezenta Patriarhului Grigorie al Alexandriei. Sf. Fecioara

i-a aparut lui Grigorie si i-a multumit ca a cantat imnul in cinstea sa, dindu-i o moneda de aur. De atunci, la slujba Sfintei Liturghii a Sf. Vasile se canta "Toata suflarea..".

Sf. Grigorie a adormit intru Domnul in 1355.

Tot in aceasta zi se face pomenirea de icoana Maicii Domnului zisa

Kasperov.

Icoana Kasperov a Preasfintei Fecioare Maria a aparat de invazia strainilor orasul Odessa in timpul Razboiului din Crimeea (1853-1855). Arhiepiscopul Inochentie (Borisov) a hotarat ca "acest eveniment sa nu ramana necunoscut

posteritatii" si sa se praznuiasca in

data de 1 octombrie. Icoana era deja cunoscuta drept facatoare de minuni si a fost recunoscuta ca atare de Sf. Sinod in anul 1840, dupa cercetarea numeroaselor minuni care au avut loc. Inainte

de aceasta, icoana s-a aflat in posesia Iulianei Ioannovna Kasperova, care a primit-o ca amintire de familie in anul 1809.

miercurea luminata.

In fiecare vineri se citeste Acatistul Maicii Domnului in fata Icoanei Kasperov la Catedrala din Odessa a Adormirii Maicii Domnului, care se mai sarbatoreste in 29 iunie si in

Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.

2 Octombrie

In aceasta luna, in ziua a doua, pomenirea Sfantului sfintitului

Mucenic Ciprian vrajitorul si a sfintei Iustina fecioara.

Acesta era din Antiohia Siriei in vremea imparatului Deciu (catre 250), de bun neam si bogat, filozof si vrajitor cumplit. Si a fost castigat la credinta cea intru Hristos de catre Iustina fecioara si crestina, care pe toate demonicele lui lucrari ca pe o panza de paianjen le-a sfaramat, fiind si ea din Antiohia. Caci un barbat oarecare elin, numit Aglaid, de dragostea frumusetii ei ranindu-se si neajungandu-si scopul a venit la Ciprian; iar acesta de trei ori trimitand demonii catre tanara, n-a izbutit nimic. Deci dupa ce a cunoscut ca mestesugul sau este neputincios, s-a botezat si, arzand vrajitorestile sale carti, a crezut in Domnul. Apoi a fost facut episcop si pe multi povatuindu-i la credinta lui Hristos, a fost prins impreuna cu Iustina de catre stapanitorul Damascului, si strujindu-li-se coastele au fost bagati in cazan de fier; si fiind trimisi la Nicomidia li s-au taiat capetele. Iar marele Grigorie Cuvantatorul de Dumnezeu, nu pe altul, ci pe acesta il numea iubit Fecioarei. Si se savarseste soborul lor la locul muceniciei, care se afla de acea parte, la locasurile lui Solomon.

Tot in aceasta zi, pomenirea Preacuviosului parintelui nostru Teofil

Marturisitorul.

Preacuviosul Parintele si marturisitorul nostru Teofil era monah cucernic pe vremea imparatiei lui Leon Isaurul, a carui necredinta si rea pornire asupra sfintelor icoane vazand, a mers de l-a mustrat de fata, si i-a zis ca este fara de lege si inaintemergator lui antihrist. Din care pricina pornindu-se imparatul cu manie si cu urgie a poruncit de l-au batut cumplit si l-au bagat in temnita, unde s-a chinuit cu foamea. Apoi scotandu-l, si nevrand sa se supuna, l-a trimis in exil departe, si acolo multumind lui Dumnezeu, si-a dat Aceluia sufletul.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfantului nou Mucenic Gheorghe, care la Carageas a marturisit, in anul 1794 si care de sabie s-a savarsit.

Tot in aceasta zi, pomenirea sfintilor mucenici David si Constantin, printi din Georgia.

Mucenicii David si Constantin, Printi ai Aragvet, Georgia, au fost crescuti in credinta ortodoxa, fiind nu numai conducatori vrednici si curajosi dar si crestini evlaviosi. Fratii cei sfinti au aparat Georgia de invazia musulmana dar raportul numeric dintre cele doua forte militare era inegal. Comandantul militar arab Murvan-Abdula-Kasim, luindu-i prizonieri, a incercat prin promisiuni mestesugite sa-i faca sa accepte credinta islamica. Dar cei di au ramas drepti in credinta lor. Apoi Then Murvan-Kru ("cel tare de ureche") a cerut ajutorul vrajitorilor pentru a-i intoarce pe frati de la crestinism. Insa acestia au reusit sa se apere de toate facaturile lor cu ajutorul rugaciunii. Vazind hotararea celor doi crestini, mahomedanii au poruncit sa fie torturati si inecati in fluviul Rioni (in anul 740). Apa unde au fost aruncate trupurile a fost luminata de trei stalpi de lumina. Crestinii au scos corpurile sfintilor mucenici din apa si le-au ingropat intr-o pestera pe muntele Tskal--Tsiteli, in orasul Kutaisi. In sec. al XII-lea, imparatul Bagrat cel Mare (1072-1117) aflindu-se la vanatoare, a dat peste sfintele moaste aflate intregi si iradiind stralucitor. Imparatul a construit o biserica in cinstea lor, infiintind Manastirea Motsameti. La sfintele moaste ale fratilor s-au petrecut multe vindecari.

Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.

3 Octombrie

In aceasta luna, in ziua a treia, pomenirea Sfantului sfintitului

Mucenic Dionisie Areopagitul.

Acesta, intrecand pe toti cu bogatia, cu slava, cu mintea si cu intelepciunea, era unul din sfetnicii Areopagului, dar fiind convins de marele Pavel, s-a botezat si a fost hirotonit episcop. Fiind invatat tainele cele de negrait si dumnezeiesti de inteleptul Ierotei, a lasat si carti minunate si foarte inalte. Insa acest sfant Dionisie talcuind si Tipicul bisericestii oranduieli, dupa aceea s-a dus spre partile Apusului, pe vremea imparatiei lui Domitian si aratand multe minuni, i s-a taiat capul in cetatea Parisului. Si primindu-si capul in mainile sale, a umblat doua mile de loc pe picioarele sale, facand ca sa se minuneze cei ce il vedeau, si nu l-au lasat pana nu s-a intalnit cu o femeie anume Catula. Si oprindu-se din dumnezeiasca pronie, l-a pus in palmele ei ca un odor. Asijderea si ucenicii sai, Rustic si Elefterie, taindu-li-se capetele si aruncandu-li-se trupurile impreuna cu mucenicescul trup al sfantului propovaduitor ca sa-l manance fiarele cele salbatice si pasarile. Oarecare credinciosi le-au luat si le-au ascuns pentru frica ce era atunci de ucigatori; si dupa ce s-au dus aceia, le-a asezat Fericita Catula intr-o casa, la trei ale lunii octombrie. Era la statul trupului om de mijloc, uscativ, albenet, cam galben, putinel cam scobit la nari, cu sprancenele dese, cu ochii adanciti si cu urechile mari, carunt paros, cu barba cam lunga si rara putinel, cam pantecos, degetele mainilor lungi. Si se savarseste soborul lui in preasfanta marea Biserica.

Tot in aceasta zi, Sfintii Mucenici Rustic si Elefterie, ucenicii sfantului Dionisie Areopagitul.

Tot in aceasta zi, Sfantul Mucenic Teoctist.

Tot in aceasta zi Sfantul Mucenic Dionisie si cei cu dansul 8 mucenici.

Acesta a fost pe vremea imparatilor Valerian si Galien; si fiind adus catre guvernatorul Emilian si nesupunandu-se legii lor, l-au trimis undeva la urgie. Dupa aceea l-au tras la popor si l-au improscat cu pietre, patimind mai mult decat cele ce patimise mai inainte din partea lui Deciu in Libia. Deci inchizandu-l intr-un loc sec, cu Faust si cu Gaius si cu Petru si cu Pavel, si cu ceilalti patru care suferind cu el doisprezece ani, s-au savarsit in buna marturisire.

Tot in aceasta zi, Sfantul Mucenic Teaghen. Tot in aceasta zi, Sfantul Mucenic Teotechi.

Tot in aceasta zi, Preacuviosul Ioan Hozevitul, episcopul Cezareii.

Acest sfant parinte al nostru Ioan a fost tibeu din tara Egiptului. Deci primind de la mosul sau ingerescul chip al monahilor si luand iertare de la batranul, s-a dus la sfintele locuri, la Ierusalim. A lepadat Soborul din Calcedon si de Biserica soborniceasca se departa pe sinesi; dar voind a se inchina cinstitei Cruci, si oprit fiind a se apropia, i s-a parut ca aude glas, ca cei ce nu fac parte din Biserica soborniceasca, sunt nevrednici de inchinarea Crucii. Trezindu-se dar, s-a apropiat de Biserica, apoi iarasi s-a intors la mosul sau, si fiind iertat iarasi de catre batranul a iesit din manastire. Si afland intr-un loc rapos si cu anevoie o mica pestera, a locuit in ea, hranindu-se cu mugurul copacilor de acolo. Pe acesta vrand Dumnezeu sa-l slaveasca l-a vadit asa: Oarecare Ananie, sihastru mare si vestit, locuia in acele locuri; deci a fost adus un copil indracit al unui om bogat la acest om mare. Copilul era bantuit de duh necurat si acela nu l-a primit, ci de smerenie mare sfantul acesta ii insela ca sa mearga mai inauntru pustiei sa caute pe Ioan egipteanul. Deci aici fiind trimisi aflara pe cel ce cautau si spunandu-i cu ce treaba au mers, intai s-a aparat ca face rugaciune, apoi suparandu-l a facut si a zis catre demon: "In numele lui Iisus Hristos, duh necurat, nu eu, ci Anania robul lui Dumnezeu, iti porunceste sa iesi din copil". Acestea auzind duhul cel necurat de la sfantul, indata a iesit si copilul s-a facut sanatos. Si facandu-se prin minunea aceasta vestit, se supu-se si fara de voie a primit hirotonia ca episcop al Cezareii. Si neputand a petrece acolo viata cea pustnica si fara galceava, a lasat Cezareea si iarasi s-a dus in pustie, dar nu s-a putut ascunde de un plugar, care avand si el un copil ce era bantuit de duhul necurat, l-a pus intr-o cosnita si acoperindu-l cu buruieni l-a pus langa usa sfantului si s-a dus in laturi; deci plangand copilul si sculandu-se sfantul si vazandu-l, a cunoscut pe duhul cel necurat ce lo- cuia intr-insul si gonindu-l, a tamaduit pe copil. Acest fericit Ioan auzind de un oarecare sihastru vestit anume Marcian, dorea sa-l vada, dar de vreme ce el facuse juramant ca sa nu mai iasa din pestera, macar de vrea a-i urma nevoie mare si neaparat, ca sa nu se poata mantui, legandu-se el insusi cu cuvantul, nu putea sa dezlege acea legatura, deci socotiti ce lucru minunat a facut si aici pronia lui Dumnezeu, care toate le vede. Inger luand pe sus pe Marcian din chilia lui, fara clinteala l-a pus in pestera fericitului Ioan; deci impreuna fiind amandoi, si sarutandu-se unul cu altul, si saturandu-se unul de altul de duhovniceasca vorbire si alcatuind fericitul Ioan cuvantul cel de apoi de multumire zicea asa: "Slava Sfantului Dumnezeu, Care m-a invrednicit a vedea pe doritul meu Marcian". Fara veste rapit fiind Marcian de inger, s-a facut nevazut dinaintea ochilor fericitului Ioan. Insa aceasta a bagat pe sfantul la multe ganduri si se indoia luptandu-se cu gandurile si, calcandu-si legatura, a iesit din pestera si purcese pe cararea care mergea la chilia lui Marcian pentru ca se spaimantase de marimea minunii, socotind sa nu fi fost vreo nalucire ceea ce se facuse. Deci daca se duse si auzi pe Cuviosul Marcian chemandu-l pe nume si intelegand fericitul Ioan cum a fost pricina venirii sale, se bucura cu inima si se veselea. Drept aceea iarasi sarutandu-se unul cu altul, si multumind lui Dumnezeu, s-a intors la locasul sau. Acesta a gonit multi demoni din oameni si a tamaduit si boli fara de leac, si a facut de a izvorat si ape prin multe locuri si de multe ori ploi din cer a coborat prin rugaciunea sa si alte multe semne printr-insul a facut Dumnezeu. Si dupa acestea cinstitul sau suflet intru batranete bune cu pace lui Dumnezeu l-a dat.

Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.

4 Octombrie

Tot aceasta luna, in ziua a patra, pomenirea celui dintru sfinti parintelui nostru, Ierotei, episcopul Atenei.

Acesta a fost, impreuna cu Dionisie Areopagitul, unul din cei noua sfetnici ce erau la Areopag. Deci fiind invatat ale credintei de catre Sfantul Apostol Pavel, a fost hirotonit episcop al Atenei. Acesta a invatat pe marele Dionisie credinta in Hristos, si a fost si incepator al cantarilor la Adormirea si la ingroparea Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu, in adunarea Sfintilor Apostoli. El era cu totul instrainat si departat cu sufletul de cele pamantesti, si aratat catre toti la care se vedea si se auzea, ca este cuprins de dumnezeire, si de Dumnezeu laudator. Deci, vietuind, bine placut inaintea lui Dumnezeu si veselind pe Dumnezeu cu faptele sale bune, catre Domnul s-a mutat.

Tot in aceasta zi, Sfantul mucenic Petru din Capitoliu.

Acesta era foarte intelept, intrecand pe multi cu intelepciunea. Deci luandu-si femeie si nascand trei copii, dupa aceea s-a facut calugar, si s-a preotit, luand acest har, fara voia lui, de la cel ce purta atunci carma arhieriei Bostrei; si ca un dascal fiind crestinilor, a fost parat la conducatorul agarenilor al acelei tari, si ducandu-l in Damasc, pentru dragostea lui Hristos, taindu-i-se limba, a grait si mai curat si mai deslusit. Apoi i-au taiat mana dreapta si picioarele. Dupa aceea l-au lipsit de ochi, l-au rastignit, si i-au taiat capul, si arzandu-i-se oa-sele au fost aruncate in rau.

Tot in aceasta zi, Sfanta Mucenita Domnina si fiicele ei Verina si

Prosdoca.

Aceste femei, din ravna dumnezeiasca, parasindu-si casele si rudele, au fugit si s-au instrainat din loc in loc pana la Edesa. Oprindu-se ele acolo, fara de veste a ajuns barbatul ei si tatal fetelor, avand si slujitori, ca sa prinda vanatul. Deci daca le prinsera, le dusera la Ierapole si acolo fiind un rau ce inconjura locul, si persecutorii punandu-se sa pazeasca, s-au dat dupa bauturi; ele atunci se furisara, si facandu-si ruga din pripa, s-au aruncat in apa si le-a luat repejunea apei si s-au savarsit inecate de apa.

Tot in aceasta zi, Sfantul mucenic Audact, si Calistena, fiica lui.

Acesta a fost din Efesul Asiei, care fiind duce peste alt duce, si eparh al lui Maximin, intrecea pe ceilalti cu bogatia, si cu intelepciunea. Dar pentru ca n-a vrut sa-si dea pe fiica-sa imparatului, care era strain de credinta, l-au dat in jaf de i-au pradat tot, si izgonindu-l la melitini, i-au taiat capul. Iar Callistena, fiica-sa, si-a tuns parul capului, si imbracandu-se barbateste s- a ascuns la Nicomidia. Dupa opt ani, s-a dus la o femeie din Tracia, a carei fiica era beteaga la ochi si a tamaduit-o; si pentru tamaduirea ce a facut acelei fete, au vrut parintii ei sa o marite dupa dansul, sa-l faca ginere, parandu-li-se ca este barbat. Deci silind-o spre aceasta, a spus cele despre sine; si minunandu-se, a laudat pe Dumnezeu cu cuviinta. Deci murind Maximin, a luat imparatia Liciniu; atunci Callistena s-a infatisat la imparateasa acestuia, care era crestina si sora a marelui Constantin. Si povestindu-i toate cate i s-au intamplat, a luat-o langa sine si a facut-o ca pe o maica fiului sau; si asa fericita Callistena, isi intoarse inapoi toata averea tatalui sau, pe care o luase Maximin. Si a adus sfintele moaste ale tatalui sau, din Mesopotamia in Asia si facand o biserica muceniceasca in numele lui, a sfintit-o si apoi petrecandu-si viata apostoleasca, s-a mutat catre Domnul.

Tot in aceasta zi, Preacuviosul Parintele nostru Ammun Egipteanul.

Acesta a fost egiptean de neam, si sarac de parinti si fiind silit de unchiul sau s-a insurat, si locuind cu femeia optsprezece ani, el avea grija de facea balsam care-i da multa truda si osteneala, nesocotindu-si sotia ca si cand nu i-ar fi femeie, ci ca pe o sora o tinea. Apoi, cand au aflat el aceasta intelepciune, plecand de la casa sa, a mers in pustie la marele Antonie. Iar femeia sa a ramas la casa lor cu buna cuviinta si a facut acolo o manastire de maici. Iar Amun s-a ostenit 22 de ani in desertul Nitriei, ajungand la mare dreapta socotinta si facator de minuni facandu-se, spre folosul multora. Sfantul Amun venea adeseori pentru sfat la sfantul Antonie cel Mare - praznuit la 17 iunuarie. La vremea trecerii la Domnul a lui Ammun, sfantul Antonie a vazut pe ingeri insotind sufletul lui Amun catre cer. Sfantul Amun a murit pe la mijlocul veacului al IV-lea.

Tot in aceasta zi, Sfintii Mucenici Faust, Gaiu, Eusebiu si Herimon diaconii.

Acestia erau ucenici ai Sfantului Dionisie, si diaconi Domnului nostru Iisus Hristos. Deci Gaiu si Faust, izgoniti fiind cu dansul, si multe patimind si-au primit mucenicescul sfarsit. Iar Eusebiu si Herimon, dupa izgonirea dascalului lor umbland si cercetand pe sfintii care erau inchisi prin temnite, si ingropand moastele mucenicilor, si ajungand ei pana in zilele lui Deciu, si suferind multe ispite pentru marturisirea lui Hristos, au fost prinsi si li s-au taiat capetele.

Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.

5 Octombrie

In aceasta luna, in ziua a cincea, pomenirea Sfintei Mucenite

Haritina.

 Aceasta a fost pe vremea imparatului Diocletian si a lui Dometie comitul, slujnica fiind a unui oarecare Claudie, de care afland comitul ca este crestina, a scris stapanului ei sa o trimita la dansul sa-i faca cercetare, caci este crestina si intoarce pe multi la credinta crestineasca. Iar stapanul sau intristandu-se s-a imbracat cu sac si o plangea, iar ea mangaindu-l ii zicea: "Nu te mahni, domnul meu, ci te bucura, ca si pentru pacatele mele si pentru ale tale voi fi socotita jertfa bine-primita lui Dumnezeu". Deci zicand si el: "Pomeneste-ma si pe mine la Cerescul Imparat", o trimise la comitul, la care sosind si pe Hristos marturisind, i-au ras capul, i-au turnat pe cap jaratic de carbuni aprinsi si cu frigari de fier inrosite i-au impuns sanii si coastele, apoi i-au legat o piatra grea si au aruncat-o in mare si iesind vie s-a aratat iarasi comitului si mult chinuind-o si scotandu-i unghiile de la maini si de la picioare din radacina si dintii, si-a dat duhul la Dumnezeu. Tot in aceasta zi, Sfanta Mucenita Metodia din Kimolo. Tot in aceasta zi, Sfanta Mucenita Mamelhta. Aceasta a fost din Persida, preoteasa a capistei Artemidei, avand si sora crestina si vazu in vis ingerul lui Dumnezeu unde-i arata tainele crestinilor si sculandu-se cu frica povesti surorei sale. Si ea o duse la episcop si botezandu-se i se facu singura sora-sa nasa de a o primi din botez. Pentru care pornindu-se elinii asupra-i cu manie, o ucisera cu pietre, fiind inca imbracata cu hainele sfantului Botez si o aruncara intr-o groapa adanca din care abia au putut-o crestinii sa o scoata. Iar episcopul, mergand la imparatul Persilor, a luat stapanire sa strice capistea Artemidei si sa zideasca o biserica in care au pus cinstitele moaste ale sfintei Mucenite Mamelhta.

Tot in aceasta zi, vedenia lui Cosma Monahul, infricosatoare si folositoare.

In al treisprezecelea an al imparatiei lui Romano, care ocarmuia cu cucernicie imparatia romanilor, se afla un oarecare om la Constantinopol, fiind din cei ce slujeau la camera de culcare a lui Alexandru (ce fusese cu putin mai inainte imparat, care era fiu al lui Vasile Macedon si frate al lui Leon imparatul), si din cele mai de casa slugi. Acesta alergand la viata calugareasca, a ajuns egumen calugarilor, ce se aflau la manastirea ce este la apa Sangarului. Trecand cativa ani i s-a intamplat de a cazut intr-o boala foarte grea si a zacut multa vreme. Dupa cinci luni, intr-o zi la trei ceasuri s-a trezit putintel si venindu-si in fire s-a sculat incetisor din pat, si a sezut sprijinit si de o parte si de alta de catre cei de casa. Si asa sezand isi iesi din fire si era mintea lui dusa cu ochii atintiti in sus la podul casei de la trei ceasuri pana la al noualea si soptea cu gura cuvinte neincheiate si neintelese, si intru aceste ceasuri, ce s-au zis mai sus, mai venindu-si in fire oarecum, ceru de la cei ce erau cu dansul doua bucati de paine uscata, zicand: "Dati-mi cele doua bucati de paine ce am luat de la batranul", si zicand aceasta isi baga mainile in san pipaind si cercand cele ce cauta. Iar un oarecare din cei ce stateau acolo se ruga sa le spuna aceasta mare taina, zicandu-i: "Spune-ne, parinte, si nu te indura a nu ne fi de folos, unde ai fost atatea ceasuri? Si la ce vedenie iti suise-si gandul? Si cu cine vorbeai miscand din buze?" Iar el vazandu-i pe ei foarte intristati si plansi a zis: "Incetati fiilor, ca de va da Domnul sa imi viu in fire, voi plini cererea voastra". Deci cand fu dimineata, se stranse la dansul toata obstea frateasca si incepu el povestea asa: "De voi vrea sa le spun intocmai toate cate una cu gandul meu, parintilor si fratilor, si sa le povestesc cu amanuntul, trece peste mintea si limba omeneasca, dar cate voi tine minte si voi putea sa povestesc, acestea va voi povesti. Acolo unde sedeam pe patul meu sprijinit de doi frati, mi se paru ca vedeam in partea de-a stanga multime, de niste omuleti neinchipuiti, cu obraji negri si negreata nu era la toti intr- un fel, ci la unii mai multa si la altii mai putina, si unii erau cu obrajii schimonositi, altii cu vanatai la ochi, altii cruntati de sange, avand cautatura groaznica si salbateca si unii cu buzele umflate, altii cu buzele vinete, la unii cele de sus, la altii cele de jos, acestia dar veneau de se apropiau de patul meu si se nevoiau sa ma ia de la voi si intai vazandu-va ca stati imprejurul meu, mi se parea ca nu imi era prea frica, nici nu ma temeam de pornirea lor. Apoi nu stiu cum am ramas singur de voi si am fost cuprins de dansii, si au cutezat si m-au luat; deci unii ma trageau inainte legat, altii ma impingeau dinapoi, si unul de o parte, altul de alta parte ma strangeau tare si asa m-au dus la o rapa foarte mare; latimea ei nu era mai mult decat o aruncatura de piatra, iar adancimea pana la tartar si ma trageau cu sila la acea rapa. Si era dinspre acea rapa o cararuie foarte stramta, atat cat nici o urma de picior nu incapea, deci pe acea cararuie stramta ma trageau si eu ma lasam tot spre partea dreapta, de ma cumpaneam, ca nu cumva sa scapat, ca sa cad in acea prapastie adanca peste seama; si intru acea prapastie se vedea un rau unde curgea cu mari siroaie, zgomotoase. Deci trecand cu multa groaza acea cararuie stramta, se facea ca mergeam spre partea rasaritului si aflaram o poarta mare deschisa la capul acelei prapastii. Acolo sedea un om mare ca un urias, negru si groaznic la chip, ai carui ochi erau strambati si foarte mari si sangerati si lasa din ei para de foc multa si fum din nari, iar limba lui spanzura afara din gura de un cot si mana lui dreapta era de tot seaca, iar cealalta era umflata, ca un stalp gol si foarte intinsa, care apuca pe cei osanditi de-i arunca in acea prapastie si toti cati se osandeau intru acea prapastie, strigau: "Vai, vai!". Apropiindu-ma eu de acel om infricosator si groaznic, el striga tare catre cei ce ma duceau, zicand: "Acesta este prietenul meu", tinzand si mana cu pofta sa ma apuce. Iar eu spaimantandu-ma de frica m-am cutremurat si m-am tras spre sine-mi si indata se aratara doi barbati ca si cum i-ar fi trimis cineva, oameni batrani si cuviosi, care socoteam sa fie Andrei si Ioan, Sfintii Apostoli, semuindu-i dupa chipurile din sfintele icoane. Pe acestia vazandu-i acel scarnav si groaznic, indata s-a tras si s-a ascuns. Deci luandu-ma acesti doi batrani si trecand prin portile de care am spus mai inainte, si prin orasul care era intre porti, am iesit la un loc ses, unde erau niste sate frumoase si trecand pana unde se sfarsea acea campie, am iesit la o vale ierboasa cu pajiste foarte frumoasa, care frumusete si darul ce-l avea, este peste putinta a o povesti si a o arata cu cuvintele. Iar in mijlocul el sedea un batran, om foarte vesel si de cinste, avand imprejurul lui multime de copii ca nisipul marii. Atunci parasindu-ma frica, am intrebat cu smerenie pe cei ce ma purtau, cine era batranul acela? Si ce era acea multime nenumarata dimprejurul lui? Si ei zisera: "Acesta este Avraam si sanul lui Avraam, de care ai auzit", si indata fiind purtat de ei ma inchinai cu plecaciune si sarutai pe acel ce ziceau ei, ca este Avraam si iarasi mergand inainte noi pe cale si sfarsindu-se valea, am aflat un pomet foarte mare de maslini, care precum mi se pare, erau mai multi pomi decat stelele cerului, si la fiecare pom era ca nu cort si cu pat sub cort si pe fiecare pat era un om, intre care am cunoscut pe multi din cei ce se aflau la curtea imparateasca si pe multi din oras si pe unii din tarani, inca si pe unii dintre ai manastirii noastre, si acestia cati am cunoscut sunt toti morti mai demult. Cugetand eu sa intreb, ce era pometul acela de maslini asa de mare si minunat, batranii apucara a vorbi inainte de intrebarea mea, zicand: "Ce cugeti despre acest mare si prea infrumusetat pomet de maslini? Si care sunt toate cate sunt in el? Acestea sunt acele: "Multe locasuri la Tine, Doamne, sunt, dupa vrednicia tuturor impartite dupa masura virtutii"; si dupa maslinisul acela era o cetate, a carei frumusete si impestritura si incheietura si tocmirea zidurilor cu neputinta este a povesti cineva. Erau douasprezece randuri imprejurul a tot zidul, ca douasprezece braie din cele douasprezece pietre scumpe, si fiecare brau dintre acestea era intreg facut dintr-o piatra si fiecare isi facea inconjurarea lui, si ce pot sa zic de netezitura zidului si de buna alcatuire si tocmire ce era la toate; si in zidul acela erau porti pestrite, cu aur si cu argint amestecatura, si din porti inauntru era pardoseala de aur, si case de aur cu scaune de aur, si cu mese de aur, si toata cetatea era plina de lumina nepovestita, plina de miros, plina de bucurie, prin care trecand n-am vazut nici om, nici vita, nici pasare zburatoare, nici altceva nimic din cate se misca pe pamant si in vazduh; iar despre marginea cetatii aceleia erau zidite curti minunate imparatesti, si la intrarea curtilor era o bolta de lunga cat ai azvarli cu o piatra, si din marginea boltei pana in cea margine era intinsa o masa de marmora ce se numeste Romancon, de inalta cat se rezema omul si era plina de oaspeti, ce sedeau, si toata casa era plina de lumina foarte vie si de un bun miros si de daruri, iar in fundul boltei era o scarisoara invartita de iesea intr-un foisor fermecator care se vedea de la masa, din care plecandu-se si ivindu-se din afara doi tineri luminati la fata ca fulgerul si plini de toata stralucirea, zisera batranilor care ma tineau: "Sa sada si acesta la masa", si indata cum zisera au aratat si locul, la care aducandu- ma batranii m-au pus, iar el a sezut de o parte. Iar tinerii, au intrat pana in casa cea dinauntru de la fereastra soarelui, si zabovindu-se ei, eu ma uitam si foarte luam aminte la masa aceea si cunosteam multi prieteni din cei ce sedeau si din mireni si din monahii cei din manastirea noastra, iar unii erau si din cei ce se aflau la imparatie. Dupa aceea tarziu iarasi venind acei tineri strigara pe cei doi batrani, zicandu-le: "Ridicati-l pe acesta, ca mult il plang fiii lui cei duhovnicesti si imparatului i s-a facut mila si vrea sa-l lase sa petreaca cu monahii in viata si ducandu-l pe alta cale, luati in locul lui pe monahul Atanasie de la Traian". Si indata luandu-ma batranii, cu degrab am iesit din bolta si din cetate si am mers pe alta cale, afland sapte iezere pline de munci si de chinuri, unul era plin de intuneric, altul plin de foc, altul de negura imputita, altul cu viermi, altele cu alte feluri de munci si toate erau pline de nenumarata multime, care plangea si se tanguia cu jale. Deci trecand aceste iezere si putin loc mai inainte, iarasi am aflat pe batranul acela ce zicea ca este Avraam, si inchinandu-ma la dansul iarasi l-am sarutat, iar el mi-a dat un pahar de aur, plin de vin mai dulce decat mierea, si trei bucati de paine uscata, din care una o am muiat in vin, precum mi se pare ca o am mancat si am baut si vinul tot, iar celelalte doua ce le ceream ieri, le- am bagat in san; dupa aceea peste putin iarasi am mers la locul acela unde sedea uriasul acela, ce era peste seama de grozav, si obrazul lui asemenea cu noaptea, care vazandu-ma scrasnea din dinti greu impotriva mea, si-mi zicea cu manie si cu amar: "De aicea mi-ai scapat, dar de acum inainte nu voi inceta a face tot felul de uneltiri asupra ta si asupra manastirii tale". Pana aicea, fratilor au fost cate am cunoscut si am tinut minte de v-am spus, iar cum mi-am venit in fire nimic nu stiu. Deci, trecand vedenia aceasta in acest chip, indata am trimis la Manastirea lui Traian si au aflat pe monahul Atanasie mort si-l scoteau din chilie pe patul cel ce poarta mortii. Si intreband cand a murit, au aflat ca a murit ieri pe la al noualea ceas, in ziua in care a vazut parintele acesta vedenia si si-a venit in fire. Si peste scurta vreme s-au facut aceste doua manastiri tot una, fiind aproape una de alta, si pana in ziua de astazi se chivernisesc de un egumen. Si carmuindu-se amandoua manastirile cu viata placuta lui Dumnezeu, treizeci de ani, de catre acest parinte ce a vazut aceasta vedenie, traind el atata vreme, mult au sporit aceste manastiri, atat cu petrecerea cea placuta lui Dumnezeu a monahilor cat si cu veniturile din toate partile spre chivernisirea si hrana lor, intru slava iubitorului de oameni, Dumnezeului nostru. Amin.

Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.

6 Octombrie

In aceasta luna, in ziua a sasea, pomenirea Sfantului maritului

Apostol Toma, numit Geamanul.

Acesta propovaduind cuvantul lui Dumnezeu, la midieni, la parti, la persi si la indieni, a fost inchis de Smideu imparatul, caci crezu printr-insul Uazan fiul sau si Tertia femeia lui, Migdonia si Narca. Drept aceea l-a si dat pe mainile a cinci ostasi, care suindu-l intr-un munte, l-au junghiat cu sulitele, si asa s-a petrecut in Domnul. Inca traind apostolul, a trecut in India, cu un negutator anume Avan, si au gazduit la o casa in Andrapole. Tocmai atunci avea nunta mai-marele cetatii aceleia, care isi marita o fiica si se veseleau toti cati se intamplasera acolo. Apostolul sezuse la masa mai jos decat altii, si ospatandu-se toti ceilalti, numai el nu manca, ci fiind in grija si pe ganduri, se pazea pe sine si sedea linistit. Iar una din slugi, ingamfandu-se, a dat sfantului o palma peste obraz, zicandu-i: "Daca ai venit la nunta, nu sedea posomorat, ci te bucura si te veseleste impreuna cu ceilalti oaspeti". Iar apostolul a zis aceluia ce i-a dat palma: "Sa-ti ierte Domnul greseala in veacul viitor, iar in acest de acum, mana care s-a intins fara de cale asupra mea, sa o imparta fiarele salbatice, pentru a multora invatatura si certare". Si indata dupa cuvant, alergand acela ca sa aduca apa, sa dreaga vinul cu apa, fiind paharnic, a iesit o fiara ce pandea acolo la fantana, de l-a sfasiat si a murit. Atunci un caine gasind in drum mana ce lovise pe sfantul si luand-o in gura a intrat cu ea unde era masa, ca si cum ar fi aratat tuturor pedeapsa ce a luat acela pentru lovirea ce a dat apostolului. Si mirandu-se toti cati erau acolo a cui sa fie mana aceea, o oarecare femeie evreica ce canta cu fluierul la nunta, a strigat cu glas mare si a zis: "Mare taina ni s-a aratat astazi, nuntasilor! Sau Dumnezeu, sau apostolul lui Dumnezeu, a vrut sa sada impreuna cu noi la masa; pentru ca eu cantand cu fluierul si veselindu-va, am auzit pe un om de o limba cu mine, care a zis evreieste catre paharnicul ce l-a lovit: "Mana ta cea dreapta ce m-a lovit, sa fie rupta de caini in viata aceasta, pentru ca sa vada toti si sa se intelepteasca". Si iata ca s-a infaptuit cuvantul lui". Si au aflat toti minunea aceasta, si a ajuns si la urechile stapanitorului. Acesta dupa ce a trecut nunta, chemand pe apostol, ii zise: "De vreme ce stii prin blestemul tau a pricinui moarte, arata si puterea rugaciunii tale, la fiica mea pe care o am dat astazi". Deci primind apostolul acesta bucuros, intra in camara cea de nunta, si intarind pe tineri spre curatenie, si convingandu-i ca sa urasca dulceata poftei trupesti, dandu-i in seama lui Dumnezeu s-a dus de acolo. Deci peste putina vreme a vazut mirele pe un oarecare, ce semana cu apostolul, si vorbea cu mireasa, si parandu-i-se ca este Toma, ii zise: "N-ai iesit tu mai inainte decat toti? Dar cum iarasi ai venit?" Iar cel ce se aratase zise: "Eu nu sunt Toma, ci dupa har frate ii sunt lui, si cine va urma dupa Mine ca dansul, lepadandu-se de lume, va fi la a doua nastere nu numai frate, ci si dimpreuna mostenitor imparatiei Mele". Si zicand aceasta s-a facut nevazut. Deci, aceia pazind la sine cuvantul ca un margaritar, au facut rugaciune toata noaptea, catre cel ce li se aratase, iar dimineata s-au dus tatal si socrul la casa in care se culcau tinerii, si aflandu-i sezand osebiti, s-au mahnit, si intreband pricina, pentru ce sed osebiti, ei au zis: "Ne rugam, ca sa se tina aceasta osebire intre noi pana la sfarsit, ca sa ramanem nedespartiti la vremea cununiilor in camara de nunta cea vesnica, dupa fagaduinta celui ce ni s-a aratat in asemanarea strainului. De aceasta tulburandu-se tatal si socrul, fagaduira daruri ca sa fie gasit inselatorul acela, sa fie adus inainte, si trimitand cautau pe cel ce se aratase. Iar cercetatorii dupa cuvantul psalmistului, s-au stins iscodind multe caci cel ce se aratase tinerilor, nu se afla in chip vazut, iar in chip nevazut aratandu-se noilor sai ucenici, ii intarea. Fiindca tinerii rugau pe Domnul, ca sa imblanzeasca mania tatalui si socrului lor, si sa-i invredniceasca a cunoaste credinta cea adevarata, auzindu-i Dumnezeu, a randuit ca si acela sa se faca crestin. Si a fost invatat de catre insisi tinerii cinstirea de Dumnezeu, si a crezut in Hristos cu tot sufletul. Iar dupa ce s-a facut aceasta, auzind acesti ispititi ucenici ai lui Hristos, cum ca Toma zaboveste in India, au mers la el cu sarguinta si s-au desavarsit cu sfantul Botez; acestia apoi altora s-au facut propovaduitori ai Sfintei Evanghelii. Iar cand a mers apostolul Domnului la Gundafor imparatul Indiei, l-a intrebat acesta ce mestesug stie, la lemn sau la pietre a lucra? Apostolul raspunse ca la lemn stie a face pluguri, juguri, carme si vasle; iar la pietre, coloane, temple si case imparatesti. Atunci imparatul zise: "Oare, putea-vei sa-mi faci niste palate dupa voia mea la locul care imi va placea? Apostolul zise ca poate; si se tocmira si fara sa-si faca grija, porunci sa se dea apostolului aur, ca sa ia cele ce-i trebuie si sa puna temeliile, aratandu-i si locul. Insa apostolul zise: "Acum, imparate, nu este vreme a zidi cineva, ci in luna lui octombrie". Aceasta mi se pare sa o fi zis apostolul, pentru rasplatirea ce este sa se dea in veacul cel viitor, pentru cele ce am facut in viata; si asa prea lesne indupleca firea imparatului, mai ales ca lua in mainile sale si dreptarul si desemna cu mestesug locul de construit, si-l linisti ca sa nu aiba nici o grija. Deci mirandu-se imparatul de istetimea apostolului, dandu-i si de cheltuiala de ajuns, se intoarse la casa sa. Iar apostolul imparti tot aurul la saraci, si ca un apostol facu imparatului case nefacute de mana de om, in curtea celor intai-nascuti. Deci trecand catva timp, imparatului ii era aminte sa stie despre lucru, si auzind ca lipsea numai acoperisul de bucurie socotind ca este adevarata vestea, trimise si alta masura de aur la apostol, zicand sa-i faca acoperisul foarte frumos si mai curand. El iarasi luand aurul, isi ridica mainile si ochii catre cer, si zise: "Multumescu-Ti Iubitorule de oameni, ca in multe feluri de chipuri stii si randuiesti mantuirea fiecaruia; si aflandu- se tot in acel gand, il imparti tot la cei lipsiti. Deci in cele din urma, unii din cei ce se aflau cu apostolul, au spus imparatului ca nu va iesi nici un fel de zidire de la acel om, de vreme ce aurul l-a impartit la saraci, si inca propovaduieste pe un Dumnezeu nestiut, face niste lucruri minunate catre cei ce merg la dansul, si nu mananca nimic". Imparatul umplandu-se de nespusa manie, a trimis si a adus pe apostol si l-a intrebat daca a zidit palatul? Iar el raspunzand a zis: "Ti-am zidit imparate palat foarte frumos, precum am invatat eu sa lucrez, de la marele mester Hristos". Si imparatul zise: "Ia sa mergem sa-l vedem". Iar apostolul zise: "Nu-ti va trebui acum, ci cand te vei muta de aici, atunci cu bucurie vei avea salasluirea palatului ce s-a zidit. Iar imparatului parandu- i ca-l ia in ras, striga salbaticit: "Luati pe acest inselator si-l bagati intr-o groapa, care va fi mai intunecoasa, impreuna cu negutatorul, care mi l-a adus". Deci aflandu-se la inchisoare in legaturi apostolul, fratele imparatului cazand in multa inima rea, chemand pe imparatul ii zise: "Pentru mahnirea ce ti s-a intamplat de la acest inselator, ingreunandu- ma la suflet, acum voi sa mor"; si vorbind amandoi asa, ii pieri firea si muri. Atunci luandu-i sufletul ingerul, si purtandu-l pe la salasele Domnului ii arata frumusetea lor si-l intreba unde-i place sa locuiasca? Iar sufletul vazand unul mai ales si osebit pe urma tuturor, il arata pe acela ingerului, si se ruga a se salaslui in o parte a acelui palat; ingerul insa ii zise: "Nu vei putea sa te salasluiesti in acesta ca este al fratelui tau pe care i l-a facut Toma strainul". El ii zise: "Rogu-te lasa-ma sa ma duc la dansul, ca-l voi cumpara de la el cu putin pret si ma voi intoarce; ca el nu-i stie frumusetea. Atunci ingerul intorcand sufletul in trupul cel mort, si trezindu-se mortul ca dintr-un somn greu, a trimis sa cheme pe fratele sau. care venind ii zise: "Stiu fara indoiala ca ai fost tu bucuros sa dai jumatate din imparatia ta pentru mine, ca sa inviez. Cer dar de la tine un dar mic, si te rog a mi-l da". Imparatul zise: "Ceea ce este in puterea mea, voi da bucuros, iubitului meu frate", adeverindu-i cu juramant. Atunci fara nici o sfiala spuse frate-sau cererea, zicand: "Daruieste-mi palatul pe care-l ai in ceruri; cati bani vei vrea sa-ti dau sa mi-l dai?" Imparatul la aceasta ramase ca un mut; apoi intreba: "Eu sa am palate in cer? De unde?" "Cu adevarat ai, macar ca tu nu stii; cele ce ti le-a zidit strainul care este inchis in temnita". Atunci punand imparatul in mintea sa cuvintele acestea, urni pe frate-sau in acest chip, zicandu-i: "De ar fi ceea ce poftesti din cele ce sunt sub imparatia mea, ar fi pacat a se calca juramantul; dar fiindca este din cele ce sunt osebit la ceruri, judeca tu singur! Fiind insa mesterul de fata, ti-l ia si-ti va face mai frumoase, decat cele ce ai vazut". Acestea zicand, scoase pe apostol si pe Avan din temnita; si cazand imparatul la picioarele lui, i-a cerut iertare pentru greseala ce a facut din iuteala maniei. Iar apostolul multumind lui Dumnezeu de aceasta, si luminandu-i pe amandoi cu cuvantul harului, dandu-le si arvuna imparatiei celei vesnice, adica dumnezeiescul Botez, se duse in alte cetati propovaduind si binecuvantand pe Tatal si pe Fiul si pe Duhul Sfant.

Tot in aceasta zi, Sfanta Mucenita Erotiida.

Tot in aceasta zi, Sfantul noul mucenic Macarie cel din Chios, in Bitinia, care in Brusa a marturisit, improscat fiind mai intai cu pietre; in urma de sabie s-a savarsit.

Tot in aceasta zi, pomenirea sfantului Inochentie, Mitropolitul

Moscovei, Iluminatorul aleutilor si Apostol pentru America.

Sf. Inochentie, Mitropolitul Moscovei, Iluminatorul aleutilor si Apostol pentru America, (cu numele real Ioan Popov-Veniaminov), s-a nascut in 26 august 1797, in satul Anginsk, dioceza Irkutsk, in familia unui paracliser. Baiatul si-a terminat studiile foarte devreme si la varsta de sapte ani citea Apostolul in biserica. In 1806 familia l-a dat la Seminarul din Irkutsk. In 1814, noul rector a considerat ca ar fi mai bine sa schimbe numele de familie ale unor studenti. Astfel Ioan Popov a primit numele de Veniaminov in onoarea Arhiepiscopului Benjamin al Irkutsk (decedat in 8 iulie, 1814). In 13 mai 1817 a fost numit diacon al Bisericii Bunavestire din Irkutsk iar in 18 mai 1821, a fost hirotonit preot. Activitatea misionara a viitorului apostol pentru America si Siberia a inceput in 1823. Parintele Ioan a petrecut 45 de ani muncind la iluminarea populatiei din Kamchatka, Insulele Aleutine, America de Nord, Yakutsk si frontiera Khabarov, in conditii vitrege, punindu-si chiar viata in pericol. Sf. Inochentie a botezat zece mii de oameni si a construit biserici si scoli unde a predat personal liniile fundamentale ale vietii crestine. Cunostintele muncii manuale si indemanarea l-au ajutat foarte mult in procesul misionar. Parintele Ioan era un predicator innascut, calauzindu-si enoriasii neintrerupt, in timpul Sf. Liturghii, a diferitelor slujbe de pomenire sau de priveghere. In calatoriile sale numeroase, parintele a studiat limba, traditia si obiceiurile popoarelor in mijlocul carora se afla. Munca sa in domeniul geografiei, etnografiei si lingvisticii a fost foarte apreciata in toata lumea. El a compus un alfabet si o gramatica a limbii aleute traducind Catehisme, Evanghelia si multe ale rugaciuni in acea limba. Una din cele mai reusite lucrari este Drumul catre Imparatia Cerurilor (1833), tradusa in variate dialecte ale popoarelor din Siberia, tiparita in mai mult de 40 de editii. Datorita muncii Parintelui Ioan, poporul Yakut a putut auzi pentru prima data in 1859 cuvantul lui Dumnezeu si slujbele bisericesti in limba sa. In 29 noiembrie 1840, dupa moartea sotiei sale, parintele Ioan a fost tuns monah cu numele de Inochentie de catre Sf. Filaret , Mitropolitul Moscovei, in cinstea Sf. Inochentie al Irkutsk. In 15 decembrie Arhimandritul Inochentie a fost sfintit Episcop al Kamchatka si al Insulelor Kurile si Aleutine. In 21 aprilie 1850, episcopul Inochentie a fost promovat la rangul de arhiepiscop. Din voia lui Dumnezeu, in 5 ianuarie 1868, Sf. Inochentie l-a succedat pe Mitropolitul Filaret la scaunul din Moscova. Prin Sf. Sinod, Mitropolitul Inochentie a consolidat eforturile misionare seculare ale Bisericii Ruse (deja in 1839 a propus un proiect pentru imbunatatirea organizarii activitatii misionare). Sub indrumarea mitropolitului a fost infiintata Societatea Misionara iar Manastirea Sf. Acoperamant a fost reorganizata pentru activitati misionare. In 1870 s-a infiintat Misiunea Spirituala Ortodoxa Japoneza condusa de Arhimandritul Nicolae Kasatkin (dupa care devenit Sf. Nicolae al Japoniei (praznuit in 3 februarie), caruia sf. Inochentie i-a impartasit mare parte din experienta sa misionara. Calauzirea diocezei Moscovei de catre Sf. Inochentie a fost de asemenea fructuoasa, prin eforturile sale construindu-se Biserica Sf. Acoperamant al Maicii Domnului in cadrul Academiei Spirituale din Moscova. Sf. Inochentie s-a mutat la Domnul in 31 martie 1879, in sfanta zi de duminica, fiind inmormantat la Biserica Sf. Duh al Sfintei Treimi -Lavra Sf. Serghie. Biserica Ortodoxa l-a canonizat pe Sf Inochentie in 6 octombrie 1977. Sfantul este praznuit de trei ori in an: 31 martie, ziua mortii sale, in 5 octombrie (dupa Sinaxarul Ierarhilor Moscoviti) si 6 octombrie, ziua canonizarii sale.

Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.

7 Octombrie

In aceasta luna, in ziua a saptea, pomenirea Sfintilor Mari Mucenici

Serghie si Vah.

Acestia au trait la Roma pe vremea imparatiei lui Maximian (catre anul 296). Serghie era primicer din scoala centiliilor, iar Vah era secundicer din aceeasi scoala. Deci, invatandu-se si urmand din inceput credintei crestinilor, si dumnezeiestilor Scripturi, si fiind parati la imparatul, ii silira sa faca impreuna cu dansul jertfa de idoli; si ei neprimind nicidecum aceasta, i-au descins de braie si le-au luat portul cel de podoaba, ce purtau imprejurul grumajilor, si i-au imbracat cu port femeiesc, si i-au dus in mijlocul targului, ca sa-i ocarasca, incarcati de lanturi. Apoi au fost trimisi la guvernatorul Antioh - un dregator cu deosebire crud - in cetatea Barbalison pe Eufrat. Aci apropiindu-se, din aratare ingereasca s-au umplut de indrazneala si de putere dumnezeiasca, si intai Vah fiind batut cu vine de bou crude multa vreme, si-a dat duhul in aceste chinuri. Iar lui Serghie facandu-i-se stransori in multe chipuri, si bagandu-i in picioare incaltaminte de fier, si silindu-l sa alerge departe, dupa aceea bagandu-l in temnita, si iarasi pironindu-se cu aceleasi rani de incaltaminte, i s-a taiat capul.

Tot in aceasta zi, Sfintii Mucenici Iulian Prezbiterul si Chesarie

Diaconul.

Imparatind Claudiu la Roma, si omorand pe maica-sa pentru credinta in Hristos, nu i se mai facea mila de crestini; atunci fericitul Chesarie venind din Africa la un sat ce se cheama Tarachini si vazand spurcatele Jertfe, le- a scuipat si le-a calcat cu picioarele. Atunci l-au prins si l-au bagat in temnita, zacand trei zile nemancat, apoi l-au dat la proconsul. Si legandu-i mainile dindarat, l-au tarat slujitorii inaintea carului dregatorului, pana la capistea lui Apolon. Si daca au venit acolo, facand sfantul ruga, indata a cazut capistea din temelie, fiind inauntru preotul cel mare al idolilor si alti multi; lucru pe care vazandu-l Leontie Ipatul a cazut la sfantul, si crezand in Hristos, s-a botezat inaintea tuturor. Atunci venind preotul Iulian l-a cuminecat cu Sfintele Taine, si consulul indata si-a dat sufletul in mana lui Dumnezeu, precum poftise prin rugaciunea sfantului. Deci vazand Loxorie capetenia ceea ce se facuse a prins pe preotul Iulian si pe Chesarie diaconul, si a poruncit sa-i bage in saci si sa-i arunce in mare; iar sfintii i- au zis: "Noi, o Loxorie, vom fi aruncati in mare, iar tu muscat fiind de un sarpe rau, iti vei lepada sufletul cu rea moarte"; ceea ce s-a si facut; ca peste doua zile, umbland el pe langa mare, s-a incolacit peste dansul un sarpe foarte mare si batandu-i toate madularele, atat il facu de nu putea sa rasufle, si era mai mort, fiind o priveliste mare de jale celor ce-l vedeau zacand umflat. Iar trupurile sfintilor iesind din mare de Domnul indrumate, trimisi fiind prin vedenie oarecare Eusebiu preot si Felix de le-au primit, si trecand pe unde zacea acel nenorocit, pe care si vazandu-i striga si se vaita ticalosindu-se pe sine, si dupa putin si-a lepadat sufletul; iar feciorul botezatului Leontie consulului celui mai sus numit, dupa ce au ingropat moastele sfintilor langa cetate, au taiat si capetele lor, si le-au dat pe rau. Atunci Cuart preotul din cetatea Capua, fiind povatuit de dumnezeiesc inger, a mers de a luat moastele acestora, adica ale lui Eusebiu si ale lui Felix, si le-a pus in loc cucernic, intru marirea Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh.

Tot in aceasta zi, Sfantul Leontie Consulul, crezand in Hristos si rugandu-se cu pace s-a savarsit.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Eusebiu prezbiterul si Felix.

Tot in aceasta zi, Cuviosii nouazeci si noua de parinti, care in insula Creta s-au nevoit, cu pace s-au savarsit.

Tot in aceasta zi, Sfantul Mucenic Polihronie.

Acesta a fost nascut in provincia ce se cheama Gamfanita, iar tatal acestuia Vardenie era plugar. Si si-a invatat copilul carte, si i-a poruncit sa urmeze dupa ceilalti copii. Si fiindu-le apa departe, prin ruga copilul a izvorat fantana in curtea tatalui sau cu apa foarte buna; pentru ca avea copilul multa intelepciune si infranare. Deci ajungand in varsta, se lua cu cei ce lucrau la vii si merse la Constantinopol. Si lucrand si el cu ceilalti lucratori la vie, gusta hrana si bea apa a doua zi, sau a treia zi. Iar stapanul viei mirandu-se de lucratorul lui Dumnezeu si respectand virtutea lui, i-a dat o suma de aur si l-a trimis zicandu-i: "Du-te la casa ta si te roaga lui Dumnezeu pentru mine", oprindu-i si sapa de dragul credintei, care a facut multe minuni; iar el cu aurul ce avea la mana lui, a facut o biserica; si aflandu-se la Sinodul ce s-a tinut la Niceea, fiind citet s-a invrednicit si de diacon si de preot. Dupa aceea murind marele Constantin, indata erezia lui Arie incepu a prinde pe multi; atunci sfantul acesta tinand tare credinta cea dreapta, se silea totdeauna a o creste si a o intari. Pentru aceea ereticii se topeau de zavistie, si afland pe sfantul stand la altar, au sarit fara veste si l-au junghiat si l-au taiat cu sabiile, amestecandu-l cu tainicul si dumnezeiescul sange, si astfel l-au trimis fara voia lor jertfa sfanta lui Dumnezeu.

Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.

8 Octombrie

In aceasta luna, in ziua a opta, pomenirea Preacuvioasei Maicii noastre Pelaghia, care mai inainte a fost desfranata.

Aceasta sfanta a fost in zilele imparatului Numerian; ea era din cetatea Antiohiei si umbla pe la jocuri si prin teatre, si facand desfrau a strans avere mare din acea rea agonisire. Apoi luand invatatura de la oarecare om sfant anume Non episcopul, pocaindu-se cu caldura si botezandu-se, isi lepada toata averea, ca si cum ar fi fost niste gunoaie, si imbracandu-se cu haine de par, schimbandu-se in chip barbatesc si tainuindu-se, s-a dus in muntele Maslinilor. Aici s-a inchis intr-o chilie si si-a petrecut viata ce i-a mai ramas cu placere dumnezeiasca si a raposat cu pace.

Tot in aceasta zi, Sfanta

Pelaghia fecioara.

Aceasta a fost de la Antiohia Siriei de neam mare; si afland conducatorul tarii aceleia ca este crestina, a trimis ostasi sa o prinda. Deci ei mergand acolo i-au inconjurat casa, vrand sa o rapeasca; iar sfanta prinzand de veste i-a rugat sa-i ingaduie putin si ei au ascultat-o; deci stand ea catre rasarit, la locul unde-si facea rugaciunea, ridicandu-si mainile in sus si inaltandu-si ochii la cer, s-a rugat multa vreme lui Dumnezeu ca sa nu o lase sa cada in mainile ostasilor, ci sa ridice catre Dansul curata si sfintita jertfa fara prihana; apoi suindu-se deasupra casei, s-a aruncat pe sine in prapastie si si-a dat sufletul lui Dumnezeu. Pe aceasta Sfantul Ioan Gura de Aur cu laude a cinstit-o pentru curatia fecioriei ei si pentru multa ei nevointa.

Tot in aceasta zi, Sfanta Taisia, care a fost desfranata.

Sfanta Taisia a trait in Egipt in secolul al V-lea. Ramasa orfana dupa moartea parintilor ei instariti, ea a dus o viata evlavioasa, impartindu-si averea la saraci si oferind salas in casa ei pelerinilor straini. Taisia s-a hotarat sa-si dedice viata lui Hristos si sa nu se marite niciodata. Dupa ce si-a cheltuit toata mostenirea, Taisia a fost tentata sa faca rost de mai multi bani prin orice mijloace, incepand sa duca o viata pacatoasa. Parintii din Sketis de langa Alexandria auzind de caderea ei, l-au rugat pe Sf. Ioan Piticul (Ioan Colovul, praznuit in 9 noiembrie) sa mearga la Taisia si sa o convinga sa se pocaiasca de cele rele. "Ea a fost buna cu noi si acum ar trebui s-o ajutam", spusera ei. Tu, parinte, esti intelept. Du-te si incearca sa-i salvezi sufletul iar noi ne vom ruga la Dumnezeu sa te ajute". Parintele s-a dus la casa Taisei dar servitorul n-a vrut sa-l lase sa intre. Atunci Sf. Ioan i-a spus servitorului sa-i transmita stapanei lui ca i-a adus ceva de pret. Taisia, stiind ca de multe ori calugarii gasesc perle pe malul marii , i-a spus servitorului sa-

Texte si imagini preluate din cartea "Vietile Sfintilor Ortodoxiei".

Trimite pe Yahoo Messenger  Scrie pe Facebook  Scrie pe Twitter

Afiseaza Calendar

Luna:
Anul:

Calendarul Zilei


In aceasta luna, in ziua a treizecea, pomenirea Sfantului

Sfintitului Mucenic Grigorie, Iluminatorul Armeniei celei mari.

Acest sfant s-a nascut catre anul 240, si era persan de neam, fiul lui Anac, rudenie lui Cusaro, imparatul Armeniei, fratele lui Artavan, imparatul persilor. Fiind prins ca crestin de domnitorul Tiridat, a fost supus la multe si neinchipuite chinuri, dar din toate a ramas viu cu ajutorul lui Dumnezeu. Dupa aceea, afland Tiridat ca sfantul es[..]

Citeste Mai Departe

Alege Data Sinaxar

Ziua:
Luna:
Anul:

Spune si Altora

Trimite pe Yahoo Messenger  Scrie pe Facebook  Scrie pe Twitter