Sinaxar 30 Aprilie 2016

In aceasta luna, in ziua a treizecea pomenirea sfantului maritului apostol Iacob, fratele sfantului Ioan, de Dumnezeu cuvantatorul.

Acest Iacob a fost fiul lui Zevedei, si fratele lui Ioan cuvantatorul de Dumnezeu. Dupa chemarea lui Andrei si Petru, a fost chemat si el cu fratele sau de Mantuitorul la apostolat. Acestia indata lasand pe tatal lor si corabia si celelalte toate au urmat Domnului. Si atata i-a iubit incat unuia i-a daruit a se rezema pe pieptul Sau, iar celuilalt i-a daruit sa bea paharul pe care si El l-a baut. Si ei atata ravna aveau pentru Dansul, incat au pornit sa pogoare foc din cer ca sa topeasca pe cei ce nu credeau. Si poate ca ar fi facut aceasta, de nu i-ar fi oprit Hristos prin bunatatea Sa. Drept aceea ii lua pururea cu Sine pe acestia si pe apostolul Petru la rugaciune si la alte oranduieli, invatandu-i cele mai inalte si mai tainice dogme. Pe acest fericit Iacob, dupa patima si inaltarea Domnului nostru Iisus Hristos, nesuferindu-l Irod sa indrazneasca si sa propovaduiasca mantuitoarea invatatura, a pus mainile pe dansul, si l-a omorat, trimitan-du-l al doilea mucenic la Stapanul Hristos, dupa mucenicul Stefan.

Tot in aceasta zi, pomenirea sfantului Clement, facatorul de canoane, care in pace s-a savarsit.

Tot in aceasta zi, pomenirea sfantului mucenic Maxim.

Tot in aceasta zi, aflarea moastelor sfantului sfintitului mucenic

Vasile, episcopul Amasiei.

Tot in aceasta zi, pomenirea celui intre sfinti parintelui nostru

Donat, episcopul Evriei.

Acest sfant parinte a trait in zilele lui Teodosie cel Mare, fiind episcop in cetatea ce se cheama Evria, in Epirul cel vechi. Si langa acea cetate era un sat ce se numea Soria, la care era un izvor cu apa, si cati beau dintr-insul mureau cu amar. Afland de aceasta preasfantul episcop Donat, a mers la izvor cu clericii sai, si cum a sosit s-a facut tunet, si indata iesind de acolo un balaur purtator de moarte, care isi avea cuibul la izvor a intampinat pe fericitul, si incerca sa impiedice cu coada sa picioarele asinului, pe care era sfantul calare. Iar sfantul intorcandu-se si vazand balaurul, a luat funia cu care batea asinul si a lovit spinarea balaurului, cu aceasta facand pe balaur sa ia rana purtatoare de moarte; pentru ca indata a cazut si a murit. Atunci au adunat lemne cei ce au vazut minunea, si au facut foc, si au ars fiara. Si nimenea nu cuteza sa se apropie de apa si sa o guste; iar sfantul facand rugaciune, si binecuvantand izvorul si band el intaiul, a facut pe ceilalti sa bea fara de frica. Acestea afland Teodosie imparatul, a chemat pe toti episcopii, cati erau acolo, si a intrebat: "Care este Donat, cel ce a lovit balaurul cu biciul si l-a omorat, si cu rugaciunea sa a scos apa din pamant si din cer ploaie a pogorat?" Iar ei il aratara zicand: "Acesta este, imparate"; si imparatul sarutan-du-l, il duse la imparateasa, si cazand amandoi apucara picioarele sfantului, rugandu-l si zicand: "Robul lui Dumnezeu, rugamu-te, fa mila cu noi; ca avem numai o fiica singura nascuta, care este bantuita de cumplit demon, incat suntem foarte mahniti la suflet, si de o vei tamadui, ia- ti jumatate din avutia ei". Sfantul zise: "Sa vina copila"; iar ei luara pe sfantul de-l dusera la dansa. Si certand sfantul pe demon, si gonindu-l, indata s-a tamaduit copila. Dandu-i imparatul fagaduinta, sfantul n-a primit sa o ia, dar pentru buna sa vointa a cerut sa i se dea un loc ce ii era aproape de orasul lui, si se chema Omfalion, foarte bun ca sa-si faca biserica. Pe care indata imparatul i l-a daruit cu carte poruncitoare. Fiind atuncea si seceta mare pe pamant, cu invoirea imparatului a iesit sfantul afara din cetate si a facut rugaciune, si a cazut atata ploaie din cer in cetate si imprejur, ca s-a umplut pamantul, incat se parea ca va fi potop. Iar imparatul avea grija de sfantul, caci era numai cu o haina imbracat si ploaia era grea. Iar daca a venit sfantul in curtea imparateasca, nefiind nicidecum udat, s-au minunat toti; deci imparatul se bucura de cuvintele lui si dandu-i mult aur pentru zidirea bisericii si alte lucruri iscusite pentru podoaba aceleiasi biserici, l-a trimis la locasul sau. Apoi mergand si facand biserica, si gatindu-si mormantul sau, foarte batran fiind, s-a mutat catre Domnul.

Tot in aceasta zi, pomenirea sfintei mucenite Arghira, care a marturisit pe Hristos in Constantinopol, la anul 1720, si s-a savarsit chinuita in temnita.

Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.


Texte si imagini preluate din cartea "Vietile Sfintilor Ortodoxiei".

Trimite pe Yahoo Messenger  Scrie pe Facebook  Scrie pe Twitter

Afiseaza Calendar

Luna:
Anul:

Calendarul Zilei


In aceasta luna, in ziua a treizecea pomenirea sfantului maritului apostol Iacob, fratele sfantului Ioan, de Dumnezeu cuvantatorul.

Acest Iacob a fost fiul lui Zevedei, si fratele lui Ioan cuvantatorul de Dumnezeu. Dupa chemarea lui Andrei si Petru, a fost chemat si el cu fratele sau de Mantuitorul la apostolat. Acestia indata lasand pe tatal lor si corabia si celelalte toate au urmat Domnului. Si atata i-a iubit incat unuia i-a daruit a se rezema pe pieptul Sau, iar[..]

Citeste Mai Departe

Alege Data Sinaxar

Ziua:
Luna:
Anul:

Spune si Altora

Trimite pe Yahoo Messenger  Scrie pe Facebook  Scrie pe Twitter