Sinaxar 28 Iulie 2015

In aceasta luna in ziua a douazeci si opta, pomenirea Sfintilor

Apostoli si diaconi: Prohor, Nicanor, Timon si Parmena.

 Sfintii Apostoli din cei 70 Prohor, Nicanor, Timon si Parmena au fost printre primii diaconi ai Bisericii lui Hristos. In Faptele sfintilor Apostoli (6, 1-6) se spune ca sfintii doisprazece Apostoli au ales sapte barbati plini de Duhul Sfant si de intelepciune - Stefan, Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena si Nicolae - si i-au hotarat in slujba de diaconi. Sfanta Biserica face pomenirea lor impreuna in aceasta zi de 28 iulie, chiar daca ei au propovaduit cuvantul credintei si marturiseau pe Domnul Iisus Hristos Fiu al lui Dumnezeu si om desavarsit in locuri si timpuri diferite. Sfantul Prohor l-a insotit mai intai pe sfantul Apostol Petru si a fost facut de acesta episcop in cetatea Nicomidia. Dupa Adormirea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, Prohor a devenit insotitor si impreuna-lucrator al sfantului Apostol Ioan Teologul, si impreuna cu acesta a fost sunghiunit in insula Patmos. Aici sfantul Prohor a scris cartea Apocalipsei dupa dictarea inspirata a sfantului Ioan, Apostolul cel Iubit. La intoarcere in Nicomidia sfantul Prohor a converitit multime multa de pagani la Cristos, si din aceasta pricina a primit cununa muceniciei. (Alte imagini cu sfantul Prohor impreuna cu sfantul Ioan Teologul.) Sfantul Nicanor a primit mucenicia in aceeasi zi in care sfantul intaiul- mucenic si arhidiacon Stefan (praznuit la 27 decembrie) si multi alti crestini au fost ucisi cu pietre.  Sfantul Timon a fost asezat de Apostoli episcop al cetatii Bastoria in Arabia, si acolo a patimit multe de la evrei si pagani pentru predica Evangheliei. A fost aruncat intr-un cuptor aprins, dar puterea lui Dumnezeu a facut sa iasa nevatamat. O traditie occidentala spune ca sfantul Timon a murit rastignit. Sfantul Parmena a predica cu inflacarare pe Hristos in Macedonia. A murit de o boala care l-a lovit. Dar exista si o traditie conform careia sfantul Parmena a primit cununa muceniciei candva pe la sfarsitul domniei imparatului Traian (98-117).

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfantului Mucenic Evstatie, cel din Ancira.

Acest sfant era ostas si, fiind adus inaintea lui Cornelie guvernatorul Ancirei, a marturisit slobod si cu indrazneala pe Hristos. Pentru aceasta a fost batut fara mila, si patrunzandu-i gleznele l-au tarat de la cetatea Ancirei pana la raul Sangarul, urmat si privit de guvernator. Si acolo, bagandu-l intr-o racla, l-au aruncat in rau. Iar din voia lui Dumnezeu un inger a scos la uscat racla in care se afla sfantul sanatos, cantand psalmul acesta: "Cel ce locuieste in ajutorul Celui Preainalt..." Dupa aceea afland aceasta guvernatorul si rusinandu-se, scoase sabia si se omori singur. Iar sfantul mucenic rugandu-se si impartasindu-se cu dumnezeiestile Taine printr-un porumbel trimis din cer si multumind lui Dumnezeu, si-a dat sufletul in mana ingerului cel care il scapase din rau. Si au fost ingropate cinstitele lui moaste in cetatea Ancirei.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfantului Mucenic Acachie cel Nou.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfintei Mucenite Drosis, care, in topitoare de aur fiind aruncata, s-a savarsit.

Tot in aceasta zi, pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Irina, care era din Capadocia si se afla in Manastirea lui Hrisovalant.

Sfanta Irina traia in Capadocia, in sanul unei familii instarite si de neam ales, in vremea de dupa moartea imparatului iconoclast Teofil (842). Teodora, asigurand regenta, cauta in intreaga Imparatie o sotie pentru fiul sau, imparatul Mihail al III lea (842-867). Remarcata de trimisii Curtii pentru frumusetea sa si pentru nobletea deprinderilor sale, Irina fu trimisa la Constantinopol impreuna cu sora sa, care s-a casatorit mai tarziu cu imparatul Bardas, fratele Teodorei. Fiind in trecere pe langa Muntele Olimp din Bitinia, facu o vizita sfantului Ioanichie cel Mare (cf. 4 noiembrie) care o saluta prezicandu-i ca avea sa devina Stareta a Manastirii lui Hrisovalant. Providenta impiedicase casatoria ei cu imparatul si cu inima usurata si plina de bucurie ea isi imparti averea si se retrase la manastirea lui Hrisovalant, ctitorita de patriciul Nicetas (Nicolae), in apropierea rezervorului de apa ce poarta numele lui Aspar, intr-un loc placut, departe de pietele publice si de locurile zgomotoase. Cu ocazia consacrarii in monahism, preafericita taie, odata cu podoaba parului sau, orice legatura care o mai tinea legata de lume si se deda cu sarguinta lucrarii ascezei, stiind ca in masura in care trupul este slabit, omul interior se reinnoieste si se apropie de Dumnezeu. Invesmantata cu o singura tunica, pe care o schimba o data pe an, hranindu-se doar cu piine si apa, se supunea de bunavoie, cu bucurie, la tot ce i se oferea, fara sa se impotriveasca sau sa carteasca. Cainta ei neincetata ii umplea inima de bucurie si facea sa-i straluceasca fata ; asemeni unui pamant fertil, ea rodea fructele imbelsugate ale sfintelor virtuti. Le privea pe toate maicutele ca pe niste regine si se considera slujitoarea lor, dedandu-se celor mai grele munci pentru a le ajuta. Din gura sa nu ieseau decat cuvintele Evangheliei sau ale Sfintilor Parinti, la care medita neincetat. Pe cand se afla de mai putin de un an in manastire, citind plina de admiratie viata Sfantului Arsenie cel Mare (cf. 8 mai) care se ruga de la apusul soarelui pana a doua zi dimineata, ea se puse sa faca asemenea. Cu ajutorul harului lui Dumnezeu, ajunse incet-incet sa ramana in picioare, cu mainile intinse in rugaciune, toata ziua si toata noaptea. Lupta cu atata iscusinta pentru a-si supune trupul la aplecarea ce o avea sufletul ei catre Dumnezeu, incat nici o uneltire diavoleasca nu putea sa o atinga. Cand diavolul ii aducea in minte marirea si usurinta vietii pe care ea o lasase in urma, se ducea sa isi marturisesasca aceste ganduri Staretei sale indoindu-si efortul in asceza, si astfel era pe data izbavita. La moartea Staretei, ea fu desemnata, impotriva vointei ei, sa ii urmeze si primi consacrarea de la Patriarhul Sfantul Metodie (cf. 14 iunie). Amintindu-si atunci de profetia Sfantului Ioanichie si considerand de datoria ei sa nu caute placerea ci sa "duca slabiciunile celor ce nu aveau forta ei" (Romani 15, 1), ea trai de-acum ca un inger pamantesc, prelungindu-si posturile, rugandu-se toata noaptea si facand nenumarate metanii. Prin aceste mijloace ea isi atrase bunavointa lui Dumnezeu si primi atata intelepciune incat fu in stare sa conduca nenumarate suflete pe calea Mantuirii. Ea cerea maicutelor sa nu o considere ca o stapana, ci ca una dintre ele, care fusese pusa in slujba lor. Cu blandete si rabdare le incuraja sa se conduca in tot ceea ce infaptuiau dupa spiritul Evangheliei. Refuzand desertaciunea laudei si cinstei din partea oamenilor, pentru a nu fi renuntat la lume decat in aparenta, ele trebuiau sa se ingrijeasca sa-si pastreze nu doar curatia ci si blandetea, virtuti superioare celor ale naturii, pe care Hristos le da in dar celor care se roaga lui cu credinta. Orice reusita vor fi avut, ea le sfatuia sa o considere ca un dar al lui Dumnezeu si sa ramana in cainta si rugaciuni de multumire neincetate. Ea le interzicea, dealtfel, sa se roage pentru sanatatea lor, caci nimic nu e mai folositor sufletului, spunea ea, decat boala acceptata cu recunostinta. Primind de la un Inger darul de a fi vazatoare cu duhul, Sfanta era ca un Profet al lui Dumnezeu in Manastirea sa. Dupa ce se odihnea putin la terminarea slujbei de dimineata, ea le chema pe maicute una cate una si, cu multa arta si intelepciune, le ajuta sa se arate in fata lui Dumnezeu curate si fara prefacatorie, scotandu-le la iveala gandurile lor cele mai tainice. Ea deveni la scurt timp renumita in toata capitala pentru virtutile sale si pentru intelepciunea cu care isi conducea comunitatea, si toate felurile de oameni, bogati si saraci, simpli si nobili, veneau catre ea pentru a-i primi sfaturile si sa se marturiseasca in rugaciunile ei. Pe toti ii invata folosul pocaintei si a convertirii care, in orice clipa, pot sa ni-l aduca pe Dumnezeu in ajutor. Sprijinita de harul dumnezeiesc, ea facea neincetate progrese in asceza si in rugaciunea curata. In timpul Postului Mare, pana la Pasti, ea nu manca paine ci doar cateva legume, o data pe saptamana. Privegherea in fiecare noapte ii devenise la fel de naturala ca somnul pentru ceilalti oameni si ea isi petrecea toate noptile, cu mainile intinse spre cer, cufundata in sfinte contemplatii. Uneori ramanea in aceasta stare si doua zile la rand, ba chiar o saptamana intreaga, incat una din maicute trebuia sa o ajute sa isi lase in jos bratele amortite. Intr-o noapte o monahie privi in curte si o vazu pe Sfanta Irina in rugaciune, ridicata de la pamant in chip minunat iar cei doi falnici chiparosi care se inaltau in curtea Manastirii isi aplecasera varfurile lor pana la pamant si nu le-au ridicat decat dupa ce Sfanta i-a insemnat cu semnul Crucii. Aceasta rugaciune din noapte era inspaimantoare pentru diavoli, care isi inmulteau asalturile in timpul noptii. O data unul dintre ei arunca pe ea fitilul aprins al unei candele. Vesmintele Irinei incepura imediat sa arda. Dar ea ramase neclintita si ar fi fost arsa de vie daca o monahie, trezita de mirosul carnii si a hainelor calcinate, nu ar fi fortat usa sa intre in chilia ei. In mijlocul fumului des, ea o vazu cu surprindere pe Sfanta in flacari, in picioare si nemiscata in rugaciunea sa. Cum era deranjata de maicuta ce se straduia sa stinga flacarile, Irina isi lasa bratele in jos si ii spuse pe un ton de repros : "De ce m-ai lipsit de o asemenea bucurie prin venirea ta neasteptata ? Un Inger se tinea inaintea mea, impletindu-mi o cununa de flori nemuritoare, nemaivazute de ochiul omenesc si era gata sa ma ia cand tu l-ai alungat". Iar cind maicuta smulse zdrentele de haine lipite de carnea ei, o mireasma placuta cuprinse toata Manastirea. Alta data, un calator pe mare venit din Patmos se prezenta la Manastire si dadu Sfintei trei mere delicioase, pe care Sfantul Apostol Ioan il insarcinase sa i le inmaneze. Primul mar ii ajunse sa o hraneasca 40 de zile, timp in care gura ei raspandi o mireasma nemaiintalnita, pe cel de al doilea il imparti comunitatii in Joia Mare si il pastra pe al treilea ca pe un talisman de pret, zalog al bunurilor nepieritoare ale Raiului. Cu simtul sau profetic, preafericita Irina implini un mare numar de alte minuni si prezise in mod special asasinarea lui Bardas, urmata la putina vreme de cea a lui Mihai al III-lea (867) precum si preluarea puterii de catre Vasile Macedoneanul. Ajutata de Sfantul Vasile cel Mare si de Sfanta Anastasia Farmacolitria ea vindeca pe posedati si salva pe una din rudele sale - pe care imparatul planuia sa o omoare acuzata de tradare - aparand in fata suveranului, stralucitoare si plina de marire. Imparatul Vasile isi recunoscu greseala, ceru iertare, si apoi isi arata bunavointa in ajutorul Manastirii. Sfanta Irina ajunse la varsta de 103 ani, pastrandu-si toata prospetimea si frumusetea trupeasca, semn al frumusetii sufletului sau. Ingerul sau pazitor o prevenise cu un an inainte de ziua exacta a mortii sale si cand veni ziua aceea ea isi aduna maicutele, le numi Stareta pe care o alesese Dumnezeu si dupa ce le-a incurajat sa dispretuiasca tot ce este trecator pentru a nu trai decat pentru Mirele lor prea iubit, ea inchise linistit ochii si isi dadu sufletul in mainile Domnului. Inhumata in biserica Sfantului Mucenic Teodor, mormantul sau raspandea in permanenta o aroma suava, aratand tuturor ca se facuse bineplacuta lui Dumnezeu. Pana in zilele noastre Sfanta Irina nu a incetat sa intervina in ajutorul celor care o cheama cu incredere.

Tot in aceasta zi, pomenirea Cuviosului Pavel, intemeietorul

Manastirii Xiropotamu din Sfantul Munte Athos.

Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.


Texte si imagini preluate din cartea "Vietile Sfintilor Ortodoxiei".

Trimite pe Yahoo Messenger  Scrie pe Facebook  Scrie pe Twitter

Afiseaza Calendar

Luna:
Anul:

Calendarul Zilei


In aceasta luna in ziua a douazeci si opta, pomenirea Sfintilor

Apostoli si diaconi: Prohor, Nicanor, Timon si Parmena.

 Sfintii Apostoli din cei 70 Prohor, Nicanor, Timon si Parmena au fost printre primii diaconi ai Bisericii lui Hristos. In Faptele sfintilor Apostoli (6, 1-6) se spune ca sfintii doisprazece Apostoli au ales sapte barbati plini de Duhul Sfant si de intelepciune - Stefan, Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena si Nicolae - si i-au hotarat in slujba d[..]

Citeste Mai Departe

Alege Data Sinaxar

Ziua:
Luna:
Anul:

Spune si Altora

Trimite pe Yahoo Messenger  Scrie pe Facebook  Scrie pe Twitter