Sinaxar 23 Ianuarie 2018

In aceasta luna, in ziua a douazeci si treia, pomenirea sfantului mucenic Clement, episcopul Ancirei.

Fericitul si minunatul Clement a trait in mucenicie mai toata viata lui pamanteasca. Timp de douazeci si opt de ani, s-a luptat si s-a nevoit impotriva tiranilor neavand niciodata vreme sloboda, nici ragaz, nici intrerupere si pace in anumite zile, cum se obisnuia la razboi in vremea aceea, cand lupta inceta si de o parte si de alta, ca iarasi sa poata navali unii asupra altora cu si mai multa putere si cu iutime. Ci dimpotriva, razboaiele lui au fost necurmate si puternice. Nu ne minunam deci numai de anii cati a patimit ca nimeni altul, sau de chinurile pe care le-a indurat; ne minunam deopotriva si de una si de alta. Caci a trecut prin tot felul de chinuri si, infruntand pe toti imparatii si tiranii de atunci, s-a facut priveliste aproape in toata lumea, a minunat si pe ingeri cu rabdarea lui si in acest chip a luat cununa maririi. Sfantul Clement era din Ancira Galatiei, din tata elin si din mama cucernica si credincioasa, pe nume Sofia. A intrat in viata calugareasca cand era de 12 ani si cand a fost de 20 de ani a ajuns arhiereu. A patimit pe vremea imparatilor Diocletian si Maximian, si a guvernatorilor, noua la numar: Dometian, Agripin, Cumvrichiu, Dometiu, Saverdot, Maxim, Afrodisiu, Lucius si Alexandru.

Tot in aceasta zi, pomenirea sfantului mucenic Agatanghel.

Fericitul Agatanghel era roman de neam. El a fost botezat de sfantul Clement si inchis impreuna cu sfantul si cu altii, in Roma. A izbutit sa fuga din inchisoare, iar cand au suit pe Clement pe corabie, ca sa-l duca la Nicomidia, a intrat pe furis si Agatanghel in aceeasi corabie. Amandoi au patimit pana la sosirea in Ancira si au stat inaintea lui Lucius. Din porunca lui Lucius li s-au taiat capetele, impreuna cu alti barbati, femei si copii, care crezusera in Hristos. Sufletele lor s-au dus spre cerestile locasuri.

Tot in aceasta zi, pomenirea cuviosului nostru parinte Eusebiu.

Tot in aceasta zi, pomenirea cuviosului nostru parinte Mavisma Sirul.

In cetatea Cirului din Antiohia Siriei a trait un barbat cuvios, cu numele Mavisma, care vorbea limba siriaca. Cu toate ca fusese crescut in viata taraneasca si era neinvatat, el a stralucit insa prin calitatile firesti ale sufletului sau. Se spune ca avea numai o haina si cand aceasta se invechea, nu o lepada, ci peste gaurile vechi cosea alte petice si cu aceasta isi acoperea mai departe goliciunea trupului. Era atat de osardnic la primirea strainilor si a saracilor, incat deschidea tuturor usa chiliei lui. El avea doua vase, unul plin cu grau si altul cu untdelemn, din care da la toti cati aveau trebuinta; iar acestea se inmulteau pururea si niciodata nu se desertau. Caci Dumnezeu, Care imbogateste pe toti cei ce-L cheama, dupa cum a poruncit vasului de untdelemn si vasului de faina al vaduvei din Sarepta sa izvorasca untdelemnul si faina pentru gazduirea proorocului Ilie, tot asa a daruit si lui Mavisma, iubitorul de straini, bunatati pe masura osardiei lui. Deci bine si cuvios petrecandu-si viata, s-a mutat catre Domnul.

Tot in aceasta zi, pomenirea cuviosului nostru parinte Salaman sihastrul.

Langa raul Eufrat este un sat, pe tarmul de apus, numit Capersana. De aici a fost fericitul Salaman, care, iubind viata linistita, a aflat in satul de dincolo de rau o chilie mica, in care s-a inchis fara sa-i lase usa sa poata iesi si fereastra sa aiba lumina. Numai o data pe an, sapa pamantul pe dedesubt si iesea afara de-si strangea hrana pentru tot anul. Arhiereul locului afland de viata lui imbunatatita, s-a dus la el, vrand sa-i dea preotia. Si gaurind o parte a chiliei, a intrat inauntru si punandu-si mainile pe capul lui, a savarsit rugaciunea hirotoniei, i-a spus multe si l-a vestit ca i-a dat darul preotiei. Dar cuviosul n-a grait nimic. Iar Arhiereul s-a dus, poruncind sa se zideasca iarasi partea cea gaurita a chiliei. Alta data crestinii locuitori ai satului au trecut noaptea Eufratul, i-au stricat chilia, l-au luat si l-au dus in sat, fara ca el sa se impotriveasca, si fara sa-i intrebe de ce fac asa si l-au pus in alta chilie ce o aveau gata. Iar cuviosul sta linistit si acolo, fara sa vorbeasca cu cineva. Dupa putine zile, crestinii locuitori din alt sat de dincolo de rau s-au dus noaptea, i-au stricat chilia aceea, au ridicat pe sfant si l-au dus in satul lor, fara ca el sa se impotriveasca cu cuvantul, si fara sa se duca de voia lui. In astfel de chip nevoindu-se fericitul Solomon, si-a petrecut viata ca nimeni altul, pana s-a mutat catre Domnul, ca sa se veseleasca in veci.

Tot in aceasta zi, pomenirea celor doi sfinti mucenici, care fiind aruncati intr-o groapa in orasul Parfum, s-au savarsit.

Tot in aceasta zi, pomenirea sfantului Paulin milostivul, episcopul Nolei din Campana si prietenul sfantului Niceta, episcopul Remesianei din Dacia, care in pace s-a savarsit la anul 431.

 Sfantul Paulin cel Milostiv, Episcopul Nolei, provine dintr-o familie aristocrata si instarita din Bordeaux (Franta). Datorita educatiei sale alese, la varsta de 20 de ani a fost ales senator al Romei, mai tarziu devenind consul si, in final, guvernatorul regiunii Campagna din Italia. La 25 de ani el si sotia sa au fost botezati intru Hristos, dupa care si-au schimbat total stilul de viata, vanzandu-si toate proprietatile si donand banii celor nevoiasi. Acest lucru a atras dupa sine dispretul din partea servitorilor si prietenilor sai. Pentru ca nu au avut copii, cuplul credincios a adoptat orfani sarmani pe care i-au crescut cu frica de Dumnezeu. Fiind permanent in cautarea unei vieti retrase, Sf. Paulin a plecat in orasul spaniol Barcelona. Dupa ce vestile despre viata lui sfanta s-au raspandit, in anul 393 a fost rugat sa accepte hirotonirea ca preot. La scurt timp, el a parasit Spania si s-a intors in orasul Nola din Italia, unde a fost ales episcop. In timpul cotropirii vandalilor, Sf. Paulin folosea fondurile bisericii pentru a rascumpara oamenii dusi de barbari ca sclavi in Africa. Din pacate, sfantul nu dispunea de destui bani ca sa poata rascumpara toti captivii. De aceea, neavand posibilitatea sa-l salveze pe fiul unei vaduve sarace, care urma sa fie sclav pe proprietatea printului vandalilor, Sf. Paulin s-a oferit sa-i ia locul. Imbracat ca un sclav, el a lucrat ca gradinar pentru print. Dar identitatea sa i-a fost dezvaluita in vis conducatorului vandalilor, regele Riga, care, nu numai ca l-a eliberat pe Sf. Paulin dar le-a dat drumul sa plece la casele lor si celorlalti prizonieri din Campagna. Sf. Paulin este cunoscut atat ca constructor de biserici cat si ca poet crestin. Printre multele sale virtuti, cea mai minunata era dragostea lui pentru aproapele, compasiunea sa pentru nevoiasi. S-a stins din viata la varsta de 78 de ani, in 22 iunie 431. Ne-au ramas pana in ziua de azi 32 de poezii si 51 de epistole despre morala, scrise cu adanca piosenie. Moastele Sf. Paulin se afla la Roma, in biserica Sf. Apostol Bartolomeu.

Tot in aceasta zi, pomenirea sfantului Sinod al saselea Ecumenic, care a afurisit pe cei ce spuneau ca Hristos, dupa Intrupare, a avut numai o singura vointa. Acest sfant Sinod a avut loc pe vremea lui Constantin Pogonatul, tatal lui Iustinian Rinotmitul, in Constantinopol.

AI §aselea Sinod Ecumenic a fest convocat de Imparatul Constantin Pogonatos (Pogonatul) (668-685) Ia Constantinopol in anul 681 pentru a se combate erezia Monoteista. Au fest prezenti 171 Sfinti Parinti care au confirmat doctrina celor doua firi ale Mantuitorului nostru Iisus Hristos, cea divina si cea umana. Acestui sinod 1-a urmat un altul in anul 691 numit "Sinodul din Trullo" in cadrul caruia s-au discutat anumite probleme practice si s-au promulgat 102 canoane.

Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne, miluie§te-ne §i ne mantuie§te pe noi. Amin.


Texte si imagini preluate din cartea "Vietile Sfintilor Ortodoxiei".

Trimite pe Yahoo Messenger  Scrie pe Facebook  Scrie pe Twitter

Afiseaza Calendar

Luna:
Anul:


Warning: mysql_result(): Unable to jump to row 0 on MySQL result index 13 in /home/calendar/public_html/includes/boxes/calendar_azi.php on line 62

Calendarul Zilei


In aceasta luna, in ziua a douazeci si treia, pomenirea sfantului mucenic Clement, episcopul Ancirei.

Fericitul si minunatul Clement a trait in mucenicie mai toata viata lui pamanteasca. Timp de douazeci si opt de ani, s-a luptat si s-a nevoit impotriva tiranilor neavand niciodata vreme sloboda, nici ragaz, nici intrerupere si pace in anumite zile, cum se obisnuia la razboi in vremea aceea, cand lupta inceta si de o parte si de alta, ca iarasi sa poata navali unii asupra a[..]

Citeste Mai Departe

Alege Data Sinaxar

Ziua:
Luna:
Anul:

Spune si Altora

Trimite pe Yahoo Messenger  Scrie pe Facebook  Scrie pe Twitter