Sinaxar 14 Noiembrie 2017

In aceasta luna, in ziua a paisprezecea, pomenirea Sfantului slavitului si intru tot laudatului Apostol Filip, unul din ceata dintai, a celor doisprezece.

 Acest apostol era din Betsaida Galileii, impreuna-cetatean cu Andrei si cu Petru apostolii, si multa intelepciune avea acest dumnezeiesc apostol, indeletnicindu-se cu cartile proorocilor si feciorelnic in toata viata sa cunoscandu-se; pe acesta aflandu-l Domnul dupa botezul sau in Galileea, l-a chemat ca sa-i urmeze Lui. Iar el, intalnind pe Natanael, i-a zis: "Am aflat pe Cel despre Care a scris Moise in Lege si prooroci, pe Iisus, fiul lui Iosif cel din Nazaret". Si alte inca multe ziceri se afla in sfanta Evanghelie aratatoare pentru acest apostol. Deci acesta, luand dupa sorti pamantul Asiei, avea pe Apostolul Vartolomeu urmator lui si ajutator la propovaduirea Evangheliei. Mai avea inca si pe sora sa cea dupa trup, Mariamni, care urma si le slujea lor. Deci trecand apostolii acestia prin cetatile Lidiei si Misiei si propovaduind in ele Evanghelia lui Hristos, multe incercari si necazuri au suferit de la cei necredinciosi, fiind batuti, zdrobiti cu toiegele, prin inchisori inchisi si cu pietre improscati. Dupa aceea a aflat pe iubitul ucenic si de Dumnezeu cuvantatorul Ioan, care propovaduia pe Hristos in Asia. In aceeasi vreme si femeia lui Nicanor proconsulul a crezut in Hristos. Deci mergand dumnezeiescul Filip la Ierapoli, acolo a fost tarat pe pamant de elini, prin mijlocul ulitelor cetatii; dupa aceasta sfredelindu-i-se gleznele picioarelor, a fost pironit pe nu lemn cu capul in jos, si asa facand rugaciune, si-a dat sfantul sau suflet in mainile lui Dumnezeu. Indata ce si-a dat duhul sfantul apostol, pamantul s-a infricosat ca si cand ar fi fost insufletit, si a scos infricosator glas si geamat, si s-a despicat si a inghitit pe multi din cei necredinciosi. Iar ceilalti temandu-se au ingenunchiat la dumnezeiescul Vartolomeu si la Sfanta Mariamni, care erau spanzurati. Si dezlegandu-i pe ei de pe lemn, au venit la adevarata credinta a lui Hristos; iar moastele apostolului le-au ingropat. Sfantul Vartolomeu asezand pe Stahie episcop in Bizant, a iesit si s-a dus impreuna cu Mariamni in Licaonia.

Tot in aceasta zi, pomenirea celui dintre sfinti Parintelui nostru Grigorie Palama, arhiepiscopul Tesalonicului, facatorul de minuni, care a stralucit la anii 1340.

Sf. Grigore Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, s-a nascut in anul 1296 in  Constantinopol. Tatal Sfantului Grigore a devenit un important demnitar la curtea lui Andronicus al II-lea Paleologul (1282-1328), dar a murit la scurt timp, Andronicus devenind turorele copilului Grigore ramas orfan. Inzestrat cu abilitati intelectuale si ambitie, Grigore a stapanit toate subiectele de studiu care faceau parte la vremea aceea din cursul complet de educatie superioara medievala. Imparatul spera ca tanarul sa se indrepte spre munca in cadrul guvernului, dar Grigore, abia implinind 20 de ani, s-a retras in Muntele Athos in anul 1316 (dupa unele surse 1318) devenind novice la Manastirea Vatoped, sub indrumarea monahiceasca a Parintelui Nicodim de la Vatoped (praznuit in

11 iulie). Acolo a fost tuns si a pornit pe calea sfinteniei. Un an mai tarziu, Sfantul Evanghelist Ioan Teologul i-a aparut in vis si i-a promis ca-l va proteja pe calea sa duhovniceasca. Mama si surorile lui Grigore au devenit si ele calugarite.

Dupa savarsirea Parintelui Nicodim, Sf. Grigore a stat opt ani sub indrumarea duhovniceasca a Parintelui Nichifor iar dupa moartea Parintelui Nichifor, Grigore s-a tranferat la Lavra Sf. Atanasie Athanitul (praznuit in 5 iulie). Aici a slujit la trapeza si apoi a devenit cantaret in biserica. Dupa trei ani s-a mutat la schitul Glossia, nevoindu-se mai abitir pentru a atinge perfectiunea spirituala. De la staretul manastirii a invatat mestesugul rugaciunii neincetate pe care o practica monahii, incepind cu marii pustnici ai desertului din sec. al IV-lea, Evagrie Ponticul si Sf. Macarie al Egiptului (praznuit in 19 ianuarie). Mai tarziu, in sec. al XI-lea, Sf. Simeon Noul Teolog (praznuit in 12 martie) a dat indicatii amanuntite despre activitatea mentala pentru cei care practicau rugaciunea exterioara, iar sfintii din Athos au pus-o in aplicare. Practicarea rugaciunii mintii sau a inimii pentru care este nevoie de solitudine si liniste se numeste "isihasm" (de la grecescul "hesychia" care inseamna calm si liniste), iar practicantii se numesc isihasti. In timpul sederii sale in Glossia viitorul ierarh Gregore a fost complet absorbit de spiritul isihast acesta devenind noul sau mod de viata. In anul 1326, datorita amenintarii invaziei turce, el impreuna cu ceilalti frati ai schitului s- au retras in Tesalonic, unde a fost hirotonit ca preot. Sf. Grigore a combinat indatoririle sale preotesti cu viata de pustnic. Cinci zile pe saptamana le petrecea in liniste si rugaciune iar sambata si duminica venea in mijlocul oamenilor, slujind sfintele slujbe si predicind, smulgind oamenilor sentimente de iubire dar si multe lacrimi prin cuvintele sale. Uneori participa la intrunirile duhovnicesti ale tinerilor educati conduse de viitorul patriarh Isidor. Dupa reintoarcerea din Constantinopol, Sf. Grigore a gasit un loc potrivit in care sa vietuiasca in solitudine, langa Tesalonic, la Bereia. Aici a adunat in jurul lui in timp scurt mai multi calugari, pe care i-a indrumat timp de cinci ani. In anii 1330 au avut loc importante evenimente in viata Bisericii de Rasarit, in urma carora Sf. Grigore a fost plasat printre cei mai importanti apologeti universali ai ortodoxiei, fiind foarte renumit ca profesor al isihasmului. Prin 1330 invatatul calugar Varlaam sosea in Constantinopol din Calabria, Italia. Acesta a fost autorul unor tratate de logica si astronomie, fiind renumit pentru calitatile sale oratorice iesite din comun. Varlaam a primit o catedra la universitatea din capitala si a inceput sa adanceasca studiul scrierilor Sf. Dionisie Areopagitul (praznuit in 3 octombrie), a carui teologie "apofatica" ("negativa", in contrast cu "katafatica" sau "pozitiva") era in mod egal apreciata atat in Bisericile de Rasarit cat si in cele de Apus. La scurt timp, Varlaam a calatorit la Muntele Athos, unde s-a familiarizat cu viata spirituala a isihastilor. Sustinind imposibilitatea cunoasterii esentei lui Dumnezeu, el a declarat ca rugaciunea mintii era o eroare eretica. In calatoriile sale la Constantinopol si Tesalonic, calugarul Varlaam a intrat in dispute cu calugarii, incercind sa demonstreze natura materiala creata a luminii din timpul Schimbarii la fata a Mantuitorului de pe Muntele Tabor. Acesta ridiculiza invataturile calugarilor despre metodele rugaciunii si despre lumina necreata vazuta de isihasti. Sf. Grigore, la rugamintea calugarilor athoniti, a raspuns prin admonestari verbale la inceput, dar vazind ca nu au nici un rezultat, a inceput sa astearna pe hartie argumentele sale teologice. Astfel a aparut "Triade in apararea sfintilor isihasti" (1338). Prin 1340 sfintii din Muntele Athos au compilat, cu ajutorul sfantului, un raspuns general impotriva atacurilor lui Varlaam , grupat sub titlul "Tomul Aghiorit". La Sinodul din Constantinopol din 1341 tinut la Biserica Sf. Sofia, Sf. Grigore a polemizat cu Varlaam, axindu-se pe ideea naturii luminii de pe Muntele Taborului. In 27 mai 1341 Sinodul a fost de acord cu punctul de vedere al Sf. Grigore, si anume ca, Dumnezeu, de neatins prin esenta Sa, ni se descopera prin energiile Sale directionate spre lume si percepute de noi, cum a fost lumina de pe Muntele Taborului, dar acestea nu sunt nici materiale si nici create. Ipotezele lui Varlaam au fost condamnate ca erezii, acesta fiind anatemizat si izgonit in Calabria. Dar disputele dintre Palamiti si Varlaamiti erau departe de a se fi incheiat. Acestora din urma li s-au alaturat discipolul lui Varlaam, calugarul bulgar Akyndinos, precum si Patriarhul Ioan XIV Kalekas (1341-1347); imparatul Andronicus III Paleologul (1328-1341) inclina si el spre punctul lor de vedere. Akyndinos, al carui nume insemna "cel care nu face rau," de fapt a cauzat un mare rau prin invataturile sale eretice. Akyndinos a scris o serie de mici tratate in care ii denunta Sf. Grigore si pe calugarii athoniti drept provocatori de tulburari in cadrul Bisericii. La randul sau, sfantul a scris un raspuns detaliat in care demonta erorile lui Akyndinos. Insa patriarhul il sustinea pe Akyndinos si l-a numit pe Sf. Grigore vinovat de toate tulburarile din cadrul Bisericii. In 1344 l-a inchis in temnita timp de patru ani. In 1347, cand Ioan al XIV-lea a fost inlocuit de Isidor (1347-1349), Sf. Grigore a fost eliberat si numit Arhiepiscop al Tesalonicului. In 1351 Sinodul din Vlaherne a aparat cu solemnitate caracterul ortodox al invataturilor sale, insa poporul nu l-a acceptat usor pe Sf. Grigore, astfel incat el a trebuit sa se mute dintr-un loc in altul. Intr-una din calatoriile sale la Constantinopol pe un vapor bizantin, a cazut in mainile turcilor. Chiar in captivitate, Sf. Grigore a predicat atat prizonierilor crestini cat si rapitorilor sai musulmani. Hagarenii au fost uimiti de intelepciunea cuvantului sau, dar musulmanii nu au putut suporta acestea si l-au batut, ba chiar l-ar fi omorat cu placere daca n-ar fi nadajduit intr-o rascumparare mare. La un an, Sf. Grigore a fost rascumparat si s-a intors la Tesalonic. Sf. Grigore a facut multe minuni in cei trei ani dinaintea mortii sale, vindecind multi bolnavi. In ajunul mortii sale, Sf. Ioan Hrisostom i-a aparut intr-o viziune, adresindu-i cuvintele: "Spre inaltimi! Spre inaltimi!" Sf. Grigore Palama a adormit intru Domnul in 14 noiembrie 1359. In 1368 a fost canonizat la Sinodul din Constantinopol sub Patriarhul Filotei (1354-1355, 1364-1376), care a scris viata sfantului si slujbele adresate acestuia.

Tot in aceasta zi, Sfantul noul Mucenic Constantin cel ce din Idra a odraslit, iar in Rodos a marturisit, la anii 1800 si care prin sugrumare s-a savarsit.

Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.


Texte si imagini preluate din cartea "Vietile Sfintilor Ortodoxiei".

Trimite pe Yahoo Messenger  Scrie pe Facebook  Scrie pe Twitter

Afiseaza Calendar

Luna:
Anul:

Calendarul Zilei


In aceasta luna, in ziua a douazeci si doua, pomenirea Sfintilor Apostoli din cei saptezeci, Filimon, Arhip, Onisim si Apfia, cei ce au fost ucenici ai Apostolului Pavel.

Acestia au fost pe vremea imparatiei lui Nero, ucenici fiind Sfantului Pavel, si au marturisit la Colose orasul Frigiei, aproape de Laodiceea. Facand paganii praznic Artemidei, in capistea lor din Colose, sfintii, cu alti crestini dimpreuna, laudau pe Dumnezeu in sfanta biserica. Retragandu-se ceilalti cand au navalit[..]

Citeste Mai Departe

Alege Data Sinaxar

Ziua:
Luna:
Anul:

Spune si Altora

Trimite pe Yahoo Messenger  Scrie pe Facebook  Scrie pe Twitter