Sinaxar 6 Iulie 2015

In aceasta luna, in ziua a sasea, pomenirea Preacuviosului

Parintelui nostru Sisoe cel Mare.

 Luand asupra lui Crucea Domnului Nostru inca din tinerete, preafericitul nostru Parinte Sisoe se retrase in pustiul Schetis (adica "al Schitului"). Inainta atat de repede pe calea virtutii si in lupta ascetica incat fu in curand considerat de toti drept modelul de calugar. La putin timp dupa moartea Sfantului Antoni, pe cand pustiile Sketis si Nitria incepeau sa fie populate cu prea multa lume, el se hotara sa mearga in partea interioara a muntelui, unde traise marele patriarh al pustiului, si care era pe atunci parasita din cauza invaziilor barbare (prin 357). Ramase acolo 72 de ani, urmand in toate pe Sfantul Antonie. Un frate il intreba intr-o zi daca a ajuns la masura lui avva Antonie. El ii raspunse : "Daca as avea unul din gandurile avvei Antonie, as deveni cu totul ca de foc ; cunosc insa un om care, cu truda, poate sa duca gandirea avvei Antonie". Primea hrana din cand in cand printr-un calugar venit de la Pispir, dar se intampla o data ca acesta sa intarzie aproape zece luni. Cum mergea prin munte, Sisoe intalni un vanator, venit din Faran (Sinai), care nu vazuse pe nimeni de 11 luni. Batranul se intoarse atunci in chilia sa si lovindu-se peste piept isi spuse : "Iata, credeai ca ai facut lucru mare, dar tu nu esti nici macar la nivelul acestui mirean !". Printre virtutile care ii impodobeau inima, excela inainte de toate in smerenie si ii invata pe cei care il vizitau ca aceasta se poate obtine mai intai prin abstinenta, apoi prin rugaciune si in sfarsit fortandu-ne sa ne consideram in orice imprejurari inferiori tuturor oamenilor. Ii placea atat de mult sa posteasca si era atat de cufundat in rugaciune incat ramanea zile intregi fara sa se ingrijeasca de mancare iar cand discipolul sau, Avram, ii atragea atentia, el raspundea cu simplitate : "Nu am mancat noi, copilul meu ?" - Celalalt raspuzandu-i ca nu, el spunea : "Daca nu am mancat, adu si hai sa mancam". Fiul unui om care venise sa il viziteze pe batran pe munte murise pe drum iar tatal, fara sa se tulbure, il aduse cu incredere la batran si se inchina lui cu fiul sau. Apoi iesi. Sfantul, gandindu-se ca tanarul ramasese prosternat din respect, ii spuse : "Scoala-te, iesi afara !". Pe data defunctul se ridica si iesi. Oprindu-se intr-o zi langa mormantul lui Alexandru cel Mare, batranul contempla cu stupoare zadarnicia slavei pamantesti si varsa lacrimi pentru soarta comuna a tuturor oamenilor (acest episod nu se afla in apoftegmele din Patericul egiptean dar face obiectul reprezentarii Sfantului, care a devenit tema clasica a "amintirii mortii" in programul iconografic al Manastirilor.). Apoi reveni in chilia sa, pentru a-si continua nevointele in asteptarea Domnului. Unui frate care cazuse in pacat de mai multe ori ii spuse : "Ridica- te inca o data si inca o data" - "Pana cand ?" intreba fratele. - Batranul raspunse : "Pana cand vei fi gasit (de moarte) ori in bine ori in pacat. Caci omul se prezinta la judecata in starea in care a fost gasit". erminandu-si calea vietii sale, Sfantul Sisoe era gata sa moara si pe cand Parintii erau asezati in jurul lui, fata sa straluci dintr-odata ca soarele. Iar el le zise : "Iata ca vine avva Antonie". La putin timp spuse : "Iata corul Profetilor". Fata sa straluci si mai tare si el spuse : "Iata ca vine corul Apostolilor". Apoi fata i se lumina si el parea sa stea de vorba cu un personaj nevazut. Parintii il intrebara cu cine vorbeste iar el raspunse : "Iata ingerii venind sa ma ia iar eu ii implor sa ma lase sa fac putina pocainta". Batranii ripostara : "Dar tu nu mai ai nevoie sa faci canon, Parinte". El raspunse atunci plangand : "Adevarat va spun ca nu am nici macar constiinta de a fi la inceput". Parintii se minunara de o asemenea smerenie si intelesera ca el ajunsese la desavarsire. Fata lui deveni atunci dintr-odata mai stralucitoare ca soarele si toti cei prezenti fura cuprinsi de spaima. Batranul murmura : "Priviti, Domnul vine si El spune "Aduceti-mi chivotul pustiei". Cu aceste cuvinte Sfantul Sisoe isi dadu sufletul in mainile lui Dumnezeu. Ca un fulger a scaparat si tot locul fu cuprins de buna mireasma. Din zicerile cuviosului Sisoe cel Mare din Patericul Egiptean.

Tot in aceasta zi, pomenirea nevointei Sfintei Mucenite Lucia fecioara si a lui Rix Vicarul si a altor multi care in Campania au patimit.

Sf. Mucenita Lucia, nascuta in provincia italiana Campania, si-a dedicat viata lui Dumnezeu de mica, traind in saracie si castitate. Pe cand era doar o copila, Lucia a fost luata prizoniera de Rix Vicarul si dusa intr-un loc strain, obligand-o pe fecioara sa jertfeasca la idoli. Insa ea si-a marturisit cu curaj credinta crestina fiind gata sa indure si torturi pentru Hristos. Vazand acestea Rix a ramas profund impresionat de credinta Luciei, astfel incat i-a permis ei si servitorilor ei sa stea intr-o casa singuri ca sa se poata ruga in voie. De cate ori trebuia sa plece la lupta, Rix venea cu respect la Sf. Lucia si o ruga sa se roage pentru el ca sa se intoarca victorios. Dupa 20 de ani, afland ca imparatul Diocletian a inceput prigoana impotriva crestinilor, Sf. Lucia i-a cerut lui Rix sa o lase sa mearga inapoi in Italia. Ea isi dorea sa-L slaveasca pe Dumnezeu impreuna cu compatriotii sai. La acea vreme, Sf. Lucia reusise sa-l convinga pe Rix sa treaca la crestinism, acesta ajungang chiar sa-si doreasca mucenicia pentru Hristos. Lasand in urma proprietatile si familia, a plecat la Roma cu Sf. Lucia. Prefectul roman de pe- atunci, Aelius, i-a condamnat la moarte prin taierea capului cu sabia. Dupa ei am mai fost decapitati sfintii mucenici Antoninus, Lucian, Isidore, Dion, Diodorus, Cutonis, Arnosus, Capicus and Satyrus, in total 24 de mucenici au suferit impreuna cu Sf. Lucia si Rix. Aceasta sfanta Lucia nu trebuie confundata cu Fecioara Lucia, mucenita din Siracuza, praznuita in 13 decembrie.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfintilor douazeci si patru de Mucenici care impreuna cu Lucia si cu Rix au marturisit, si de sabie s-au savarsit.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfintitului Mucenic Astie, episcopul

Dirahiei.

Acesta a trait in zilele imparatului Traian si ale ighemonului Agricola. Fiind prins de cei mai mari ai cetatii si neplecandu-se a jertfi la idoli, a fost adus la Agricola si batut cu bice cu plumb si cu vine de bou. Si ramanand in credinta in Hristos, l-au uns cu miere si l-au spanzurat deasupra zidului cu fata in sus, pe vremea secerii, cand ardea soarele. Si chinuindu-se fericitul de mancarimea mustelor si a viespilor, si-a dat sufletul la Dumnezeu.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfintilor Arhip si Filimon si Sfintii Mucenici Apolonie, Alexandrion, Epimah si Onisim, care in felurite chipuri au patimit.

Tot in aceasta zi, pomenirea sfintilor mucenici Asterius, Marta, Marin, Audifax, Habakkuk, Cyrenus, Valentin Preotul si multi altii impreuna cu ei din Roma.

In timpul imparatului Claudius al II-lea (268-270), Sf. Marin impreuna cu sotia lui Marta si fiii Audifax si Habakkuk au calatorit din Persia la Roma pentru a se inchina la mormintele Sf. Apostoli Petru si Pavel. Chiar in acea perioada Biserica Romana suferea persecutii si executii dure. Sf. Marin impreuna cu familia i-au ajutat pe crestinii din inchisori si au recuperat trupurile mucenicilor ucisi. Unul dintre prizonierii inchisi si munciti pentru credinta sa a fost Cyrenus, pe care l-au ajutat mult. Persecutiile au luat repede amploare si la un moment dat erau 260 de crestini intemnitati, printre care si tribunul Vlastus, care au fost condamnati de tribunal sa sape santuri de-a lungul Vaii Salerian, unde au fost executati de arcasi. Auzind de aceste crime odioase, Marin cu familia si preotul Ioan au mers noaptea sa ridice trupurile martirilor spre a le ingropa in catacombe. Mai tarziu s-au intors dupa Sf. Cyrenus dar nu l-au mai gasit pentru ca acesta a fost executat cu o zi inainte iar corpul i-a fost aruncat in raul Tibru. Facandu-si datoria de crestini, Sfintii Marin si Marta i-au recuperat trupul din apa si l-au ingropat crestineste. Cu ajutorul Sf. Episcop Calist crestinii slujeau pe ascuns sfintele slujbe si se ascundeau de asupritori. Pentru faptele lor crestinesti familia sfanta a fost vrednica de a primi mucenicia pentru slava lui Dumnezeu. Paganii i-au decapitat pe curajosii marturisitori Valentin Preotul si pe gradinarul sau Asterie pe care el insusi l-a convertit, impreuna cu sfintii din Persia. Din ordinul imparatului, Sfintii Marin, Audifax si Habakkuk au fost decapitati in anul 269 si Sf. Marta a fost inecata intr-un rau. Moastele sfintilor sunt in Roma in Biserica Sf. Ioan Pustnicul iar moastele Sf. Valentin se afla in Biserica Sf. Mucenite Paraskeva.

Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.


Texte si imagini preluate din cartea "Vietile Sfintilor Ortodoxiei".

Trimite pe Yahoo Messenger  Scrie pe Facebook  Scrie pe Twitter

Afiseaza Calendar

Luna:
Anul:

Calendarul Zilei


In aceasta luna, in ziua a sasea, pomenirea Preacuviosului

Parintelui nostru Sisoe cel Mare.

 Luand asupra lui Crucea Domnului Nostru inca din tinerete, preafericitul nostru Parinte Sisoe se retrase in pustiul Schetis (adica "al Schitului"). Inainta atat de repede pe calea virtutii si in lupta ascetica incat fu in curand considerat de toti drept modelul de calugar. La putin timp dupa moartea Sfantului Antoni, pe cand pustiile Sketis si Nitria incepeau sa fie popul[..]

Citeste Mai Departe

Alege Data Sinaxar

Ziua:
Luna:
Anul:

Spune si Altora

Trimite pe Yahoo Messenger  Scrie pe Facebook  Scrie pe Twitter