Sinaxar 4 Martie 2015

In aceasta luna, ziua a patra, pomenirea sfantului preacuviosului parintelui nostru Gherasim, cel de la Iordan.

Deprinzandu-se, inca de copil, cu frica de Dumnezeu, cand s-a facut mai mare sfantul Gherasim a imbracat schima monahala si s-a dus departe, in adancul pustiului Tebaidei, pe vremea imparatului Constantin Pogonatul, nepotul lui Eraclie. Acolo a depus atata lupta pentru virtute si s-a apropiat atat de mult de Dumnezeu, incat i se supuneau lui si fiarele cele salbatice. Astfel, el avea pe langa sine un leu care ii slujea si care pe langa toate celelalte slujbe pe care i le facea, mai facea si pe aceea ca ducea la pascut si aducea inapoi catarul care ii cara sfantului apa. Odata, pe

cand leul dormea, niste calatori care treceau pe

acolo cu camilele lor, vazand catarul pascand singur, l-au luat si l-au legat de camilele

lor, pornind mai departe. Spre seara, monahul ce-si facea ucenicia pe langa sfantul Gherasim, vazand ca leul vine singur, s-a mahnit, socotind ca leul a mancat catarul. Si ducandu-se a spus acest lucru sfantului. Iar sfantul Gherasim a poruncit ca mai departe leul sa indeplineasca si slujba catarului. Leul a primit aceasta si tot timpul, cat catarul a fost tinut de negutatorii care-l luasera, purta vasele cu apa pe spinarea lui si alergand cat putea de repede, se silea sa aduca

apa. Dar, s-a intamplat ca negutatorii amintiti, la intoarcere, sa apuce pe aceeasi

cale. Cand s-au apropiat de raul unde se gasea leul ca sa aduca apa, leul vazand si cunoscand catarul, care urma camilelor fiind legat de ele, napustindu-se cu o saritura neasteptata a inspaimantat pe negutatori si i-a pus pe fuga. Apoi, apucand catarul de capastru, l-a tras dupa sine, iar catarul a tras dupa el toate camilele de care era legat si care la randul lor erau legate una de alta, asa cum este obiceiul, si le-a adus la chilia sfantului. Apoi batand cu coada la usa chiliei,

le-a infatisat sfantului ca pe un vanat. Vazand aceasta, sfantul Gherasim,

zambind ucenicului sau, a zis: In desert am grait rau despre leu; deci, sa fie mai departe slobod de slujba pe care o savarsea si sa se duca sa petreaca dupa obiceiul sau. Atunci leul, plecandu-si capul, ca si cum ar fi multumit sfantului si-a luat calea catre munte. Si o data pe saptamana venea si se apropia de sfant, plecandu-si capul inaintea lui, ca si cum i s-ar fi inchinat. Dupa ce sfantul Gherasim s-a savarsit din viata, leul a venit din nou sa-si primeasca binecuvantarea. Dar, negasind pe sfant si afland de la ucenicul acestuia despre sfarsitul lui si fiind dus la mormantul sfantului, mai intai a scos aici niste mugete usoare, dar in cele din urma racnind cu multa putere, si-a dat duhul. Astfel

mareste Dumnezeu pe cei ce-L slavesc pe Dansul, incat face ca si fiarele sa li se supuna celor ce pastreaza neintinat chipul si asemanarea Sa.

Tot in aceasta zi, pomenirea sfintilor mucenici Pavel si Iuliana, sora lui.

Acestia au trait pe vremea imparatului Aurelian, in Ptolemaida. Erau frati de acelasi sange; se trageau dintr-un neam ales si fusesera crescuti in chip deosebit de frumos, mai mult cu evlavia, decat cu laptele. Pavel citise cu multa grija Scripturile cele de Dumnezeu insuflate si cugetand adanc la intelesul lor, inca de pe cand era tanar astupa gurile ereticilor cu foarte multa usurinta si era un propovaduitor plin de zel al iconomiei Cuvantului lui Dumnezeu cu privire la noi. Cand imparatul a venit odata in cetatea aceea, Pavel, vazandu-l, a imbarbatat pe sora lui sa aiba curaj si sa fie plina de indrazneala, de vreme ce o mare ispita se va abate asupra cetatii lor. Iar el s-a intrarmat cu semnul Crucii. Dupa ce s-a insemnat cu semnul Crucii, neindoindu-se ca este intarit, s-a infatisat la imparat si a dat pe fata desertaciunea inchinarii la idoli. Pentru aceasta a fost prins si

fiind spanzurat a fost strujit cu gheare de fier. Dar sora lui vazandu-l asa, a inceput sa strige impotriva tiranului, ca fratele ei este chinuit pe nedrept. Dar, fiind prinsa si ea, a fost spanzurata si strujita la fel ca fratele ei; dar sfintii care din toate aceste chinuri ramasesera nevatamati au fost pusi in lanturi de fier si aruncati in inchisoare. Ingerul Domnului aratandu-li-se in inchisoare, au fost sloboziti din lanturi si fiind hraniti indeajuns de inger, au adus multumiri lui Hristos. Si, fiind adusi din nou inaintea imparatului si nevoind sa jertfeasca idolilor, au fost supusi la nenumarate chinuri, iar dupa aceea li s-au taiat capetele. In felul acesta s-au mutat catre Domnul, primind cununa muceniciei sfantul Pavel si sora lui sfanta Iuliana.

Tot in aceasta zi, pomenirea sfintilor mucenici: Codrat, Acaciu si Stratonic, cei ce au fost mai inainte chinuitori ai sfintilor mucenici Pavel si Iuliana si care de sabie s-au savarsit.

Tot in aceasta zi, pomenirea sfantului Grigore episcopul Asului din

Anatolia, care a trait la anul 1150 si care in pace s-a savarsit.

Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.


Texte si imagini preluate din cartea "Vietile Sfintilor Ortodoxiei".

Trimite pe Yahoo Messenger  Scrie pe Facebook  Scrie pe Twitter

Afiseaza Calendar

Luna:
Anul:

Calendarul Zilei


In aceasta luna, ziua a patra, pomenirea sfantului preacuviosului parintelui nostru Gherasim, cel de la Iordan.

Deprinzandu-se, inca de copil, cu frica de Dumnezeu, cand s-a facut mai mare sfantul Gherasim a imbracat schima monahala si s-a dus departe, in adancul pustiului Tebaidei, pe vremea imparatului Constantin Pogonatul, nepotul lui Eraclie. Acolo a depus atata lupta pentru virtute si s-a apropiat atat de mult de Dumnezeu, incat i se supuneau lui si fiarele cele salbatice. [..]

Citeste Mai Departe

Alege Data Sinaxar

Ziua:
Luna:
Anul:

Spune si Altora

Trimite pe Yahoo Messenger  Scrie pe Facebook  Scrie pe Twitter