Sinaxar 3 Septembrie 2015

In aceasta luna, in ziua a treia, pomenirea Sfantului Sfintitului Mucenic Antim, episcopul Nicomidiei.

Sfantul Antim era episcop al orasului Nicomidia (in Bitinia - Asia Mica) atunci cand, din porunca imparatului Diocletian (284-305), la anul 288, s-a dat foc bisericii din Nicomidia, murind pentru Hristos douazeci de mii de crestini (mucenici praznuiti in 28

decembrie). El s-a aflat in fruntea credinciosilor sai in aceasta incercare si i-a incurajat a-si puna in Dumnezeu toata increderea si nadejdea. Atunci, prin harul si providenta lui Dumnezeu, sfantul Antim si alti cativa crestini, au scapat de moarte si s-au ascuns in muntii din imprejurimi.

Dar dupa cativa ani ei au fost prinsi si sfantul episcop a fost adus legat inaintea lui Maximian (305-311), unde se aflau de fata toate uneltele cele pentru chinuire. Si, de vreme ce-l intrebara, a marturisit cu indrazneala si nesilit de nimeni pe Hristos. Pentru aceea intai i-au zdrobit coastele, apoi l-au ranit cu fier incins; l-au intins gol deasupra unor harburi si l-au batut cu toiege; l-au incaltat cu incaltaminte de arama arsa in foc, si apoi i-au taiat capul. Dar, minunea lui Dumnezeu, si dupa moartea sfantului parul a continuat sa-i creasca pe capul taiat.

Tot in aceasta zi, pomenirea sfintei Febe, diaconita la

Cenchreae langa Corint.

Aceasta sfanta a fost diaconita a Bisericii si urmatoare sfantului apostol Pavel, care o pomeneste in epistola catre Romani 16, 1-2.

Tot in aceasta zi, pomenirea Cuviosului Parintelui nostru

Teoctist, impreuna-ajunator cu marele Eftimie.

Sfantul Teoctist al Palestinei a fost un mare ascet care a trait in salbaticia iudeica numita Wadi Mukellik. La inceput a fost impreuna-nevoitor cu Sfantului Eftimie cel Mare (praznuit la 20 ianuarie). Dragostea unuia fata de celalalt a crescut intr-atat incat pareau ca sunt doua trupuri cu un singur suflet. Cei doi se asemanau foarte mult in virtuti si sfintenie, sprijinindu-se reciproc in nevointe. In fiecare an dupa Boboteaza se retrageau in desert pentru a se ruga in pustietate si se intorceau la chiliile lor in Duminica Floriilor. Dupa cinci ani petrecuti impreuna, Sfintii Eftimie si Teoctist s-au retras in desert pe durata Postului Mare, descoperind in wadi (=oaza) o pestera mare care a devenit mai tarziu biserica. Ei au decis sa ramana acolo, fiind convinsi ca aceea era voia Domnului. Petrecand izolati de lume, traiau mancand ierburi salbatice. Insa Dumnezeu nu dorea ca aceste candele luminoase sa ramana necunoscute. EL dorea ca si ceilalti sa se bucure de intelepciunea si sfintenia lor. Astfel, intr-o zi niste pastori din Betania i-au descoperit pe cei doi si au alergat de au spus si altora din sat despre ei. Nu peste mult timp, ei au fost vizitati de multi oameni ba chiar si de calugari care veneau din alte manastiri si doreau sa ramana sub ascultarea lor. Adunandu-se multi calugari, sfintii au fost nevoiti sa ridice o lavra deasupra bisericii din pestera. Teoctist a devenit egumenul lavrei iar Sf. Eftimie a continuat sa traiasca in singuratate, in pestera. Inteleptul Teoctist a primit pe toti cei care veneau la el, spovedindu-i si vindecandu-le neputintele sufletesti si trupesti cu medicamentul spiritual potrivit fiecaruia. La o varsta foarte inaintata, sfantul s-a imbolnavit si Eftimie a fost cel care, desi implinise si el varsta de 90 de ani, l-a vizitat si l-a ingrijit. Cand Sf. Teoctist s-a mutat la Domnul in anul 467, la inmormantarea sa a slujit Patriarhul Anastasie al Ierusalimului. Sf. Teoctist al Palestinei este altul decat Sf. Teoctist al Siciliei (praznuit in 4 ianuarie).

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfantului Zinon, care s-a savarsit, fiind lovit cu pietre si decapitat.

Sf. Zinon a suferit impreuna cu mucenicul Antim episcopul in vremea imparatilor Diocletian (284-305) si Maximian (305-311), care ii persecutau pe crestini. Dupa un incendiu la curtea imperiala din Nicomidia, persecutia crestinilor s-a intetit, acestia fiind acuzati ca au pus foc cu deadinsul. Numai in Nicomiodia de Ziua Nasterii Domnului au fost arsi de vii intr-o biserica 20.000 de crestini. Aceasta monstruoasa inumanitate nu i-a speriat pe crestini, care au continuat sa-si marturiseasca credinta cu tarie, indurand mucenicie pentru Hristos. Cativa ani mai tarziu, soldatul Zinon l-a denuntat pe imparatul Maximian pentru persecutiile nedrepte ale crestinilor, drept care a fost lovit cu pietre si decapitat.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfintei Vasilisa din Nicomidia.

Fiind domnitor in Nicomidia Alexandru, care prigonea pe crestini, a fost adusa inaintea lui si sfanta. Domnitorul, vazand neinduplecarea ei, a poruncit sa o bata peste obraz, iar ea multumea lui Dumnezeu; atunci a poruncit sa o dezbrace de imbracaminte si sa o bata cu toiege. Iar ea mai mult multumea lui Dumnezeu. Si atata au batut-o peste tot trupul, incat era o rana peste tot. Apoi a fost supusa la nenumarate chinuri, dar ea striga: "Multumescu-?i Doamne, Dumnezeul meu". Vazand domnitorul ca ea socoteste chinurile ca niste jucarii, a poruncit sa fie incins un cuptor si sa fie aruncata in el. Sfanta si-a facut semnul crucii si a intrat in mijlocul vapaii si stand multe ceasuri, a fost pazita nevatamata, asa cum a ramas nevatamata si din alte chinuri. Acestea toate vazandu-le domnitorul se minuna si, umilindu-se cu sufletul in ce chip sunt judecatile lui Dumnezeu, a cazut la picioarele sfintei zicand: "Miluieste-ma roaba lui Dumnezeu, cerescul imparat, si ma iarta de cate rele am aratat fata de tine, si ma fa si pe mine ostas imparatului tau, de vreme ce, precum zici, primeste si pe cei pacatosi". Atunci sfanta, multumind Atotputernicului Dumnezeu, invata pe domnitor si ducandu-l in biserica la Antonie episcopul, l-a botezat. Dupa ce a fost botezat, domnitorul a zis catre sfanta: "Roaba lui Dumnezeu, roaga-te pentru mine sa fiu iertat pentru cele ce ti-am facut tie, si sa savarsesc cu buna savarsire vremea vietii mele". Sfanta facand ruga, iar Alexandru dand marire si multumita lui Dumnezeu, numaidecat si-a dat sufletul catre Domnul. Sfanta, ingropandu-i trupul, a iesit impreuna cu episcopul din cetate afara ca la trei mile si, afland o piatra, a stat pe ea si, rugandu-se, a izvorat apa si a baut si a multumit lui Dumnezeu; si mergand inca putin zise: "Doamne, primeste duhul meu cu pace". Acestea zicand si, ingenunchind la pamant, s-a dus catre Domnul cu bucurie, veselindu-se si multumind lui Dumnezeu. Deci episcopul Antonie a a ingropat-o, facandu-i mormantul langa piatra din care izvorase apa la rugaciunea sfintei.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfantului Aristion, episcopul

Alexandriei din Cilicia, care prin foc s-a savarsit.

Sf. Aristion a fost episcopul Alexandriei Inferioare, in Cilicia (Asia Mica). Acesta s- a nascut in oraselul Aribazo, eparhia Apamea din Siria, la inceputul celui de-al doilea secol, din parinti pagani, traindu-si primii ani de viata in idolatrie. Nu stim ce educatie primara a primit Sf. Aristion sau unde a studiat mai departe, dar stim ca nimic nu i-a satisfacut cautarea pentru adevar. Mucenicul Antonie, pe atunci un baietel de zece ani, i-a aratat calea spre adevar, invatandu-l adevarata credinta astfel incat Aristion a crescut duhovniceste. Riscandu-si viata, intr-o perioada in care persecutia era in floare, Antonie nu era doar un simplu membru al bisericii locale ci un propovaduitor al credintei lui Hristos. Lucrarea sa pentru Aristion a fost binecuvantata pentru ca si acesta se ruga pentru tanarul sau prieten, amintindu-si de stradania si curajul acestuia de a infrunta pericolul pentru credinta adevarata. Nu numai ca Antonie a devenit mucenic al lui Hristos la varsta de 20 de ani dar a mai calauzit un suflet pe calea mantuirii, pe Sf. Aristion. Cativa ani mai tarziu, Sf. Aristion a fost sfintit episcop de Isso in Cilicia, fiind un bun pastor pentru turma sa. Intr-o zi, conducatorul Alexandriei l-a arestat pe Aristion pe motiv ca era crestin. Fiind supus unui proces public, sfantul episcop nu s-a pierdut cu firea. Pacea sa l-a facut pe egumenul roman sa inteleaga ca nu-i va fi usor sa trateze cu acest om. La inceput a vrut sa-l departeze de Hristos prin vorbe magulitoare si promisiuni. Vazand ca nu au nici un efect, acesta a trecut la amenintari cu tortura. Dar Sf. Aristion statea in fata egumenului si a consilierilor sai rugandu-se cu mila si cu dragoste pentru sufletele lor. Chiar si intemnitat, prizonierul era mai puternic decat captivii sai, refuzand inchinarea la idoli. Inaintea unei multimi de idolatri, sfantul a vorbit despre Dumnezeu si Sfanta Treime, prin care toate s-au facut, despre intruparea ca om a Mantuitorului Hristos din dorinta lui Dumnezeu de a ne salva sufletele, despre cum Hristos aduce salvarea omului pacatos, dandu-i sansa de a se mantui. "Ce goale sunt aceste statui fara de suflet si ce neajutorat pare eparhul vostru in hainele lui scumpe!, spuse episcopul." Cei care l-au auzit vorbind pe sfant au fost impresionati de curajul sau. Aristion i-a invitat sa creada in adevarul pe care el il descoperea lor. Oamenii au inteles ca acela era un om deosebit, un sfant si au dorit sa asculte cuvantul sau. Eparhul roman n-a putut sa-l ingenuncheze pe Aristion decat prin violenta, condamnandu-l la moarte. El a ordonat soldatilor sai sa aprinda un cuptor mare si sa-l arunce pe sfant in flacari. Sfantul a ramas curajos pana la sfarsit. Putinii crestini prezenti la executie s-au abtinut sa nu planga. Ei se rugau in soapta pentru sfant, fiind foarte tristi ca parintele lor ii parasea. Ei stiau totusi ca pastorul lor sufletesc nu va inceta sa se roage pentru ei, mai ales acum ca se duce la Hristos. Pana la ultima suflare sfantul a inaltat imnuri de lauda lui Dumnezeu. Eparhul nu stia ce greseala mare savarseste. El n-a inteles ca moartea nu inseamna sfarsitul nici pentru om nici pentru adevar. Nimic nu-l putea desparti pe Sf. Aristion de Fantana Vietii, Domnul pregatindu-i cununa izbavirii. Dupa stingerea focului, fiii duhovnicesti ai sfantului au luat din cuptor cat de multe oase au putut si cu evlavie au ingropat sfintele moaste intr-un loc strain, nedescoperit nici pana in zilele noastre. In anul 2003, in Grecia John G. Thalassinos a publicat o biografie mai amanuntita a sfantului, sub titlul: SFANTUL SFIN?IT MUCENIC ARISTION (Atena, 2003), care contine slujba si acatistul sfantului intocmite de Ieromonahul imnograf Atanasie de la Manastirea Simonos-Petras din Muntele Athos.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfantului Hariton, care fiind aruncat in groapa de var, s-a savarsit.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sf. Mucenic Arhontiul, care cu foamea fiind chinuit, s-a savarsit.

Tot in aceasta zi, pomenirea celui intru sfinti imparatul Constantin cel Nou (cel Tanar), care se savarseste in Biserica Sfintilor Apostoli din Constantinopol.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfantului noului Mucenic Polidor, care a marturisit in Efesul cel nou la anul 1794 si prin sugrumare s-a savarsit.

Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.


Texte si imagini preluate din cartea "Vietile Sfintilor Ortodoxiei".

Trimite pe Yahoo Messenger  Scrie pe Facebook  Scrie pe Twitter

Afiseaza Calendar

Luna:
Anul:

Calendarul Zilei


In aceasta luna, in ziua a treia, pomenirea Sfantului Sfintitului Mucenic Antim, episcopul Nicomidiei.

Sfantul Antim era episcop al orasului Nicomidia (in Bitinia - Asia Mica) atunci cand, din porunca imparatului Diocletian (284-305), la anul 288, s-a dat foc bisericii din Nicomidia, murind pentru Hristos douazeci de mii de crestini (mucenici praznuiti in 28

decembrie). El s-a aflat in fruntea credinciosilor sai in aceasta incercare [..]

Citeste Mai Departe

Alege Data Sinaxar

Ziua:
Luna:
Anul:

Spune si Altora

Trimite pe Yahoo Messenger  Scrie pe Facebook  Scrie pe Twitter